Păcatul desfrânării

[Ghiţă]

Dintr-o poftă prematură,
Neştiuţi şi neatinşi,
Ţurţurii, la colţ de gură,
Ţârcâiau pe-ascuns irişi.
Fiecare picătură
Oglindea pe caldarâm
Bidivii de rasă pură
Şi cavalerişti infimi.
Desluşeam o partitură,
Nici descântec, cântec nici, -
Un cârlig de-nnodătură
Pentru martorii novici.
Câteodat', o iapă sură
Cu zăbală de argint,
Din irişii mov de mură,
Stiliza arome-n vânt.
Ah! Perfidă cotitură
Spre penumbra de ştiubei,
Unde stropii se făcură
Din irişi în stânjenei;
Unde gândul la prescură
Suplinit e de femei
Şi plăcerile-l trecură
Pe-"Aleluia!"-n "Alelei!".

Alelei, mândră făptură
Cu surâsul decoltat,
Să mă-nhami mânz de-aventură
La sfruntatul car de-asalt.
Azi, fii rană la centură,
Fii şi miere pentru urs,
Fii atât cât te îndură
Apetitul neparcurs.
Fii, căci mâine o frântură
De-amintire-o să rămâi,
Prinsă viu de-o zbârcitură
Cu marcajul : "Cea dintâi".
Fii, căci mâine va fi dură
Ziua-n care se înşfac
Şi, -n buric de târg, se-njură
Bieţii fluturi din stomac.
Cât eşti jună şi-n măsură
Doica să ţi-o contrazici,
Îţi momeşte iapa sură
Cu parfum de pricolici
Şi ţi-o-nhamă la trăsură
Ca-mpreună doi novici
Reciproc benign să-şi pună
La podoabe licurici.

Ah! Nesăţioasă gură,
Zimţuită fierăstrău,
L-ai stâlcit cu-o-mbucătură
Pe-"Alelei!" în "Aoleu!".
Când, hapsân, fără măsură
Ai muşcat din paradis,
Fluturii, la bis, se vrură
Viermi în fructul interzis.
Până-n ceasul cel din urmă,
Mă întreb de mi-e sortit :
Viermi cu aripi o să-mi scurme
Mărul-stăvilar din gât?
Vreau, nu vreau, cuprins de ură,
Muşc, până mă doare-n cot
Că, din mărul din Scriptură,
Va rămâne doar un ciot;
Că şi cuminecătura
Alipită ieri altoi
Altera-va-ntr-o cutumă,
Într-o rană cu puroi,
Cu regrete şi cenzură,
Ce, în cel mai scârnav hal,
Mă va-nstrăina de mumă
Cu-alt cordon ombilical.

[Grig Salvan]

Cu vers amintind de cel eminescian și limbaj bogat și uneori șocant amintind de cel arghezian, poemul are cadență și forță, mitologie și adevăr artistic. O lectură interesantă.

[Ghiţă]

Hristos a înviat!
Vă Mulţumesc, minunată doamnă Vasilisia, stimată doamnă Ana Nemescu, pentru gândurile încurajatoare!

[Ada Nemescu]

Subscriu și mulțumesc Lisiei pentru comentariu.

Este scris frumos, inteligent și cu substrat metaforic.

Generoase versuri. aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem intens, care explorează tema ispitei și a căderii, cu imagini îndrăznețe și o simbolistică ce trimite subtil la mitul originar. Tensiunea dintre dorință și vinovăție e redată cu forță, iar limbajul viu susține această frământare interioară. Finalul rămâne apăsător, ca o conștiință care nu-și găsește liniștea. Felicitări, Gheorghe!