Să zburăm...

[Simona Dobrin]

Să zburăm, iubita mea frumoasă,

Spre teiul cu renume din parcul cunoscut,

Te rog doar ca atunci, să nu devii sfioasă,

Când vom ajunge-n crâng și am să te sărut.

Pe crengile visării vom spune poezii,

Ca două păsărele de dor întrepătrunse,

Apoi vom înrăma amoru-n armonii, 

Și vom da curs dorințelor ascunse...

Vom avea un trai cum n-am visat nicicând,

Cu triluri lungi și dese, născute din poveste,

Vom fi doar noi ascunși în verdele din crâng,

Voi merge negreșit, aștept să-mi dai de veste.

[Chris]

Apoi vom înrăma amoru-n armonii, - acest vers mie imi suna foarte ciudat

un text candid, citit cu placere, 

[Simona Dobrin]

Mulțumesc frumos!🙏

[Grig Salvan]

Deosebit de frumoasă poemă de dragoste, un vis frumos ca o magie în versuri duios curgătoare. Mi-amintește de „Vino-n codru...” a lui Mihai Eminescu. O lectură deosebit de plăcută.

[Mihai Katin]

Să zburăm, iubitul meu frumos,    mi se pare  atât de firesc si nu inteleg  de ce aceasta    pudoare  care poate știrbi din  puterea versului....

[Simona Dobrin]

IMG_20260423_194509.jpg

[Simona Dobrin]

IMG_20260422_113734.jpg

[Simona Dobrin]

Mulțumesc frumos!🙏

[Ada Nemescu]

Îmi sună cunoscută povestea dintre rime, frumos alcătuită, poate să spună oricine.

aDa

[Simona Dobrin]

Mulțumesc frumos!🙏

[Vasilisia Lazăr]

Un poem delicat, care surprinde frumusețea iubirii tinere și dorința de evadare într-un spațiu idealizat. Imaginile simple și calde construiesc o atmosferă de vis, în care natura devine martor al trăirilor. Finalul păstrează o notă de așteptare și speranță.

Există fluctuații de ritm, atenție la măsură! Dacă titlul se regăsește în primul vers, parțial sau total, după acesta se pun obligatoriu puncte de suspensie.