sentimentul meu flămândul meu sentiment de iubire…

Pasăre,

ce-ţi afli azi zborul,

durerea şi jertfă

departe de cuib.

Am să-ţi pictez inima Iaşului

pe o margine de cer

să o vezi în nopţi cu dor.

Voi pune în ea culorile şi

trăirile anotimpurilor.

Primăverii - verdele crud al celor şapte coline,

florile de liliac din grădina casei

lui Sadoveanu

şi parfumul Copoului răspândit de bătrânul tei

a lui Eminescu.

Verii – potecile cu dor

ale plopilor fără soţ

şi…

înainte de orice altã promisiune de îndrãgostit

chestia cu luna şi mai ştiu eu ce minune oricum nu se pune

poate doar sãritul corzii înapoi

de la zece spre minus infinit

sau cum sã fac din trotuar şotron

din şotron foxtrot

într-un fel…

tu ai crescut înfășurat într-un dans al îngerilor

atunci când mă învățau pașii și reverențele

ca o neliniște dulce ai crescut

care se trezește dis-de-dimineață și colindă hai hui rememorând limba ierbii

prin puținul aer din clepsidra mea ai curs

ca un rege al timpului care mă țintește cu ochii

până când din vorbire ies flăcări

,,eu sunt o inimă'' îmi repet

de parcă nu vreau să uit niciodată cine sunt

se stârnește o boală în…

pe umeri apasă orizontul

înnegurat

zâmbetul nu e decat ţărână pe buzele îngheţate

pe marginea cerului se scaldă chipuri într-o amintire

rămasă dintr-un zbor

o aripă îmbrăţișează furtuna



alunecă

la margininea tăcerilor semănate de vânt

flămând violetul ii strivește plutirea absurdă

pătrunde in răvășit anotimp căzut in genunchi

resemnaţi prizonieri

copacii îi ascund prăbușirea



mâinilor le…

în noaptea asta

 niciun vis nu tremură de neîmplinire

 stelele se topesc în ochii tăi

 cu licăriri de ceară

 luna pare un biscuite oreo

 o poftă nebună mă-ndeamnă s-o ling

 pe toată circumferința ei

 până i se ia lumina 

 pe limba mea plină

 cuvintele nu se mai tem de întuneric

 ci doar de nerostirea lor 

Dacă va ninge într-o iarnă

cu pomi răniţi de dor târziu,

voi aştepta să se aştearnă

vesmântul alb peste sicriu.

Iubire-albastră pe morminte

şi nume dăltuite-n cruci,

cu fulgii ninşi între cuvinte

şi vechi suspine din răscruci.

Dacă va ninge-n cimitire

şi toate sunt aşa cum tu le ştii,

va fi prea frig în orice amintire

lăsată moştenire celor vii.

Vin sărbători fără culoare

se-aud…

ea trecea cu pasul singur

și se ducea la el

ochii de taur de pe stradă băteau din copitele…

Mâinile mele, mâinie tale,

alunecă peste melodia

nedecisă să înceapă povestea

păstrată nescrisă, din lipsa unui anotimp

ce niciodată nu era al meu.

Ai căutat prin toate

și nu m-ai găsit.

Plecasem să caut un timp

doar pentru noi, să inventez

unicul copac ce nu îi cad frunzele…

În tainiţa de stele se-ascunde o ispită

Retrasă-n flori de lotus - pe-un ţărm nefericirea;

Întemniţată-n duhuri, deplină, adâncită,…

În apostrof de silnică povaţă

Atent îmi număr rănile dintâi,

Icoane pâlpâind la căpătâi

Când m-am trezit cu mine faţă-n faţă.

Ademenit de epoci curioase,

Nedesluşind nadirul de zenit,

De sub mocniri de dor neizbăvit

Aud fecund cum urcă sarea-n oase.

Şi-atunci zidit în hang de promoroacă,

Cu saţul limpezit de întâmplări,

Atât îmi e de taină, uneori

Că poruncesc tăcerilor să tacă.

Rodind veniri care-au uitat sa vină…

vinovat sunt doar de moarte



de zece ori câte zece



sunt un profesionist ciudat



niciodatã nu o fac identic



sper cã din diversitate



pentru cã aşa îmi e sufletul



inspirat



imaginaţia mea e sorã bunã



cu refrenul florilor



cântat de zborul de sopranã



al fluturilor







nu ştiu nicio…

de splendoarea ierbii

de mersul stângaci al melcului de grădină

de frunza ce-și decupa aer

să respire pasărea rătăcită prin verdele

singurului copac

în care mi-aruncasem visele

să-nflorească în primăveri

doar de tine știute

până când am învățat că veșmintele

pe care le port

sunt umbra singurătății

-biografie incompletă

în lipsa omului care a-nvățat să mă iubească…

Poți să mă îngropi într-o îmbrățișare

să nu mai știu 

unde încep diminețile

să fie o noapte peste toate gândurile

vorbește-mi despre oamenii

care cresc în noi

să ne chemăm cu alte nume

aș putea fi o elenă 

trec prin lume 

cu o singură vâslă

mă găsești atipică

și mă întrebi despre șevaletul

pe care-l duc cu mine

de ce vâslesc cu el

prin întuneric

uit că nu ți-am spus

câte răsărituri…

 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,

 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,        

 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,

 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  

 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir

 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 

 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 

 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 

 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,

 Visez că sunt în…

În tot ce faci

În tot ce faci culoare pui pe suflet,

Oglinzi croieşti celor ce-ţi calcă în cetate,

Nu le pui aripi false, nici agate,

Lumini din curcubeie le presari prin umblet.

Aprinzi făclii de zori în reci distanţe,

Zdrobeşti incertitudini, de şi-au făcut culcuş,

Adâncurilor crude uşor le-ntinzi urcuş,

Ruinele dispar, când tu clădeşti speranţe.

Dobori cu ironia îngâmfarea,

Arunci săgeţi când simţi că…

a fost odată o scufiță ce căuta o pădure

de poveste

să uite de frica fermecată a lupului…

S-au frânt cuvintele,

ca să-mi asculți tăcerea

și lacrima rostogolită până la

picoarele soartei, implorând

întoarcerea rostului

unui timp expirat.

Toate vin tocite și pleacă într-un anotimp

tipic căderii,

unde mai ieri, alegeam eu melodia

și treapta unde trebuie să o asculți.…

iubito hai să împărțim noaptea asta la doi

 fără plusuri și minusuri 

 doar inimile noastre bătând una pentru cealaltă până când

 vor face schimb de locuri

 un timp vor locui împreună pe aceeași stradă

 la același număr sub același acoperiș

 și văzând mos nicolae cât de mult se iubesc inimile noastre

 le-a lipit cu super glue

 respirațiile ni le-a prins pe toate cu un ac de siguranță

 să nu se piardă de…

Am iubit la tine cuvântul, patima de frumos,

lacrimă de ploaie pe oglida curată

din care ochii tăi privesc minunile lumii,

stau în genunchi rugându-mă

la cea mai frumoasă icoană cu sfinţi

şi nu îndrăznesc să deschid pleoapele

până la capătul gândului

pentru că dincolo de sufletul meu

fluturii sunt la fel de cuminţi,

uneori tai o bucată de cer senin

şi noaptea o duc la ţărmul marii,

îmi place s-o arunc în valuri

şi să privesc în adâncuri cum…