Iubire, ninge, ninge

[Popa Ines Vanda]

 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,

 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,        

 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,

 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  

 

 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir

 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 

 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 

 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 

 

 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,

 Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,

 Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc, 

 Te caut, te strig și plâng. Peronu-i dispărut!

 

 Doi maci însângerați suspină sub ninsori, 

 Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge, 

 Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.

 Colinde și regrete! Iubire, ninge, ninge…..

         

  

[Popa Ines Vanda]

Multumesc  Sofia Sincă pentru pretuire! Va imbratisez cu drag !

[Popa Ines Vanda]

Multumesc Mihaela Aionesei ! Recunostinta! 

[Popa Ines Vanda]

Draga de tine Mihaela Roxana Boboc .....Apare din neant un pas al tau, pustiu /Himera-nchipuita, amprenta pe zapezi /Iar maine ca si azi, ne suntem prea tarziu/ Sunt doar o amintire! Nu-i vad si nu ma vezi ....

[Sofia Sincă]

O frumoasă poezie de iarnă. Chiar dacă sentimentele se simt ameninţate, speranţele mijesc. Aşa cel puţin ştiu eu din poeziile tale şi aşa spun ultimele trei cuvinte din această poezie. Ninsoarea poate avea mai multe sensuri... poate ninge cu iubire.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Mihaela Aionesei]

”Doi maci însângerați suspină sub ninsori, 

 Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge, ”

semn de apreciere.

[Mihaela Roxana Boboc]

Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,

 Îmbrățișez doar umbre, iar șinele lipsesc -  apropo de aceste versuri, visez frecvent aceasta!

În rest, ne suntem prea târziu...

[Popa Ines Vanda]

Multumesc pentru aprecieri suflet sensibil Paul Rotaru ! Recunostinta! 

[Popa Ines Vanda]

Multumesc suflet drag mie Mihaela Popa !