În tainiţa de stele

[Iordachescu Dragos Nicolae]

În tainiţa de stele se-ascunde o ispită

Retrasă-n flori de lotus - pe-un ţărm nefericirea;

Întemniţată-n duhuri, deplină, adâncită,

Adoarme-n umbra morţii, pe-o undă, amăgirea.

 

Rătăcitor prin lume cerşesc o înnoire,

Din negre colonade aştept o afrodită;

Ca valul ce topeşte nisipu-n nesfârşire

Mă lepăd de credinţă, de-un nimb acoperită.

 

La moartea unei nimfe, călugărițe stele

Veniră-n ploi lacustre de vise să se-adape,

Revarsă-n dosul lunii din gândurile mele

Corăbii de luceferi plutind pe tulburi ape.

 

O tainiţă de stele te cerne între plângeri...

Şi ard frânturi de rouă din vechile atingeri.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, stimată doamnă Angelina Nădejde!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule da Coza,

Cu siguranţă va veni o vreme când aceste texte vor fi corectate.

Vă mulţumesc de intervenţie şi ţin cont de sublinierile făcute de dumneavoastră!

Vă mulţumesc şi pentru faptul că apreciaţi textul meu ca fiind unul de valoare!

Reţin şi vorbele lui Brâncuşi. E de reflectat!

Consideraţie,

[Nădejde Angelina]

Admiraţie!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.)

Spus-a Brîncuși: „La umbra falnicilor copaci, nu cresc decât mânătărci!” și-a plecat din atelierul lui Rodin. Neapărat, trebuie să fim cât mai originali. Dar îmi poate certifica cineva ce e originalitatea? Poezia de față, dacă o demontăm în vers liber, ar prinde o prospețime de numa-numa... Fără îndoială, autorul va simți cândva nevoia să părăsească atelierul lui Eminescu.

vise să se-adape,

Am citit cu plăcere o poezie cu valoare.

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, domnule Valerian, că aveţi încredere în continuare în mine!

Sper să nu dezamăgesc!

Probabil că timpul îşi va pune amprenta asupra modului meu de a scrie şi funcţie de perioadele şi temele pe care le voi expune liric (după posibilităţi).

Îmi cer scuze dacă exprimarea mea a fost nepotrivită!

Cu stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Mihaela Roxana Boboc, de trecere şi apreciere!

Complimente,

[Mihaela Roxana Boboc]

O poezie atât de frumoasă și expresivă! Felicitări!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Maestre,

Ştiţi bine că am scris aşa de la bun început... şi ştiţi bine şi cum am început. Ştiţi foarte bine de când scriu.

Am luat poezia ca o stare lăuntrică, ca o stare a evadării interioare în care m-am regăsit dincolo de lumea realului. Aşa am simţit şi aşa am scris. Probabil că aşa voi scrie sau nu... chiar cu riscul de-a rămâne un versificator obscur (pentru mine ideea de poet înseamnă mult mai mult, nu e cazul meu)... şi voi continua să scriu aşa cum simt. Sincer să fiu, clasicul m-a fascinat întotdeauna pentru că întotdeauna a reprezentat măreţia unor vremuri, în mod sigur măreţia unor sentimente şi trăiri aparte.

Cu siguranţă, de aici apetitul meu pentru forma clasică de poezie... am încercat să depăşesc cotidianul şi realitatea absolută într-o lume a idealului... aşa, prin evocarea în versuri, am ajuns acolo unde mi-am dorit a fi pentru anumite momente. Aşa am reuşit să creez, atât cât am putut şi m-am priceput, acea lume din care am făcut parte în acele momente.

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc pentru trecere şi cuvintele de apreciere!

Mă bucur dacă în continuare aveţi încredere în mine!

Cu stimă, Dragoş

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mă bucur dacă a plăcut versul meu, stimată doamnă Sofia Sincă. Probabil că fiecare dintre noi trăim şi scriem sub influenţa lecturilor parcurse sau acolo unde vibraţia cuvântului ne-a pierdut în abisul ideatic al sufletului. Probabil că pe mine m-a influenţat poezia clasică sau epoca romantică... probabil că acolo mi-am găsit eu ecoul.

Şi, probabil, fiind vorba de poezie clasică, asociez undeva temporalul cu această epocă romantică ajungând la aceste formule de exprimare... acest text dulgeag-amărui în care eu, sincer să fiu, îmi regăsesc visul. E prea mult spus?

Nici pe departe...

Complimentele mele,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, domnule Valentin Irimia de trecere şi comentariu!

Consideraţie,