partea de înger

[petrut dan]

sigur ai fost un copil bun

lenevesc cât pot de mult făcând eforturi să mi te închipui

în casa părintească

lipsită de griji

mi-ar plăcea să merg cu tine la munte la adunat brânza

pe carul cu fân de la marginea satului

numărând crucile

la culesul strugurilor

nimic nu ar fi fost mai încărcat de erotism decât să-ți ascult trupul

aerul făcându-și loc în plămâni

în timp ce boabele își lasă zeama pe mine de parcă m-ar pregăti

pentru nuntă

sânii umflați ca la vârsta primului ciclu lunar

ce ți-a marcat nopțile cu zburători imaginari prin fața geamului slab luminat

de lampa cu gaz în care îți vedeai chipul îmbujorându-se la gândul

că

vei purta tocuri

într-o zi îți vei cumpăra farduri

și va trebui să nu pari stângace atunci când iubirea îți va inunda mintea

iar scrisul ei păgân îți va umple caietul de matematică

 

uneori pleci mai devreme

ocolești drumul cunoscut și prea scurt până la școală

ai tot timpul din lume să visezi la lucruri despre care nu vorbești cu nimeni

dar care îți dau o notă

originală

știi că doar eu te-aș putea înțelege

dar

ori nu m-am născut ori nu am învățat nimic de la cei pe care îi vedeam la televizor

murind din dragoste

nu-mi plăcea că trebuie să mă închei la șireturi

să spăl holul de la intrare pe care mama îl lua ca etalon pentru filozofia ei

cu privire la muncă și la faptul că a avut un rol în evoluția speciei

 

nu eram pregătit

te-aș fi lăsat să treci mai departe pentru că nu știam să vorbesc

despre mine

singura explicație pe care nimeni nu ar fi putut să ți-o ofere ar fi fost

senzația de sufocare

dar mi-aș fi aprins o țigară în speranța că te va convinge

și mi-ar fi dat lacrimile la zâmbetul tău generos

ce-ar fi rămas în memorie ca fâșia de cer dintre blocuri

pe care fumul mașinilor ar fi făcut-o prețioasă ochilor însetați de trecerea ta

ireal de aproape de condiția unei fantome

 

m-aș fi întors precum fiul risipitor pe care viața l-a apropiat mai mult de dragoste decât de dumnezeu

și mi-aș fi închipuit că am crescut suficient să te țin de mână

convins că nimic nu ne va despărți vreodată

pe noi fii ai lacrimilor unei iubiri pentru care nimeni nu ar vrea

să-și dea sufletul

sau partea de înger

[petrut dan]

Lisia, apreciez cuvintele frumoase și calde, un comentariu special de la o persoană specială, mă bucură reacția și îți mulțumesc pentru constanța prezenței tale ce dă valoare fiecărui text căruia îi comentezi, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Mihaela, mulțumesc, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Grig Salvan, vă mulțumesc pentru cuvinte, cu stimă!

[petrut dan]

Alex, mulțumesc, ma man, pentru trecere și comentariu!

[Mihaela Popa]

o scriere sensibila și plină de metafore care leagă "șireturi"/ dezleagă "fiul risipitor pe care viața l-a apropiat mai mult de dragoste decât de dumnezeu"

tare frumos, admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Un minunat poem de dragoste, de data aceasta, unul în care femeia iubită e imaginată în ipostazele ei de femeie în devenire până la deplinătatea esenței sale, un poem țesut în magie, care se citește cu inima și nu cu mintea și în care orice femeie-cititoare se poate regăsi și își poate îmbrățișa fetița interioară, un poem care emană iubire, sensibilitate, delicatețe și pasiune prin fiecare cuvânt. Superb!

Fermecată, domnul meu! :)

[Grig Salvan]

O frumoasă poveste de dragoste, inocentă și captivantă...

[bolache alexandru]

O minunată poezie de dragoste ce te poartă prin matca satului, care creează un univers liric deosebit!

[petrut dan]

Carmen bucuros de vizită, mulțumesc pentru comentariu, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, apreciez prezența și semnul lăsat, cu prețuire!