Atinge-mă, iubito, în unduiri domoale...

Îngemănând idile te pierde o 'ntrupare…

Vise lungi, inima largă

Pun săgeţile pe-o targă,

Din călcâiele aprinse

Ies răni cu buze încinse.

Strigăm crezului cântarea,

Presărăm pe aripi…

Frânturi din viaţă-mi las pe trotuare,

sub paşi necunoscuţi s-au tot strivit

degeaba plâng, spunându-le cât doare

n-au înţeles nimic şi m-au rănit.

Am fost înjunghiat în propria grădină

în loc de flori, tăciuni-ardeau mocnit,

îmi sângera cuvântul de nopţi fără lumină

şi-n gesturile rupte de tine-am fost găsit.

E-atât de multă ură pe-un petic de iubire,

atâtea sinucideri prin suflete pustii

că mi-am legat tăcerea…

Atât de albastră mă-nchipui, lumină,

Și-atât de cuminte sub cioburi de frig

Sunt pânză de suflet, inertă-n vitrină,

Privesc depărtarea și uit să te strig.



Mă doare tăcerea, și albul mă doare,

Și pasul ce pleacă în gol rătăcit,

E muzică-n raiuri și zbor de cocoare,

Dar iarnă e-n mine și dor sărăcit.



Ninsori adormite mă cheamă-n privire -

Au gene de vise și umeri de…

În cerul meu de somn totul mi s-a stins

Trădate gânduri vin adormitoare

Ca otrava dulce-n viaţa-mi de învins

Pătrund în mine adânc, înrobitoare



O tăcere grea, albă şi domoală

Ca o vrajă în jurul meu se ţese

Sub geana fină, umedă şi goală

Se târăşte-un vis pe sâni de preotese



Nelinişti crude prin mine…

S-a întâmplat ca lacrima să curgă

Cuvântul când am vrut să îl mângâi

Şi mi-am mutat peniţa-n mâna stângă

Ca să îl ţin în palmă mai întâi.



S-a întâmplat ca visele să moară

Şi am visat că am murit şi noi,

Din trupuri înflorea o primăvară,

Redând speranţa clipei de apoi.



S-a întâmplat ca umerii să-mi cadă

Când am…

nu am nimic de învãţat

exemplele mã deruteazã

complic trãirea cu de ce-uri

pierd visele prin educaţie

învãţ cum sã mã abţin

cum sã nu trãiesc

cum sã devin cetãţean plãtitor de taxe

cum este decent sã nu fiu natural

sã mã ruşinez de trup

sã alung spiritul

sã torn viaţa în forme rigide

sã o învelesc în plastic

.....................................

la urma…

De ce-aș mai fi acuma și cu tine?

De ce-aș mai fi prezent și-aș rezista?

Chiar, nu auzi tăcerile prin vine

Cum bat mereu în loc de-a aștepta?



Se țingălesc biserici de constrângeri,

Cuvântul se cotește iscusit,

Pentru-a se aduna averi din plângeri,

Când viața e o lamă de cuțit.



Parcurg cu dragostea de-ntâiaș dată

Sentimentul merelor gustate.

Deși spre Eve nu-i cale ferată,

Șuierând albastru se mai poate



Zidi pe o…

visele devin coșmaruri când trec de la o statuie la alta?

mă trezisem brusc nu știam încotro se duce sărbătoarea mea

trebuia să-i așez bine fularul

să-i…

Plecat-ai tu cu gândul în lumea ce se suie,

În răsuflarea nopţii - credinţele sărace;

O undă între timpuri, o umbră amăruie -…

Când iarna va pune pe umeri poveri

ne vom închide

în casa din noi, pentru-o vreme

tu vei priveghea  aspre dureri

eu voi citi dezlânate poeme

printre aburi grei de iubire și-arome de ceai

ne-om sui visele-n calești

ce-au rămas fără cai.

Chiar și așa

vom pluti peste tot ce separă

lumea ta

lumea mea

de lumea de-afară

peste plopii ce-și strâng umerii goi

prin ninsori ce-și târăsc talpa-n…

A doua zi de crăciun, întunericul frânge priviri,

fuioare de ceaţă stau agăţate pe ramuri

şi doar inima ca un clopot loveşte în viaţă,

de multe ori am impresia că vrea s-o sfărâme

picură pe străzi grjile unei zile trecute,

câte gunoaie, Doamne câte gunoaie s-au strâns

de la oameni cuminţi, de la femei însărcinate,

de la preoţi păgâni, de la bătrâni fără vârstă,

ochii sufletului caută averi într-un coş cu tămâie

am nevoie de-o lacrimă albă fără…

S-a dus crăciunul spre trecut

noi am rămas ai nimănui

privind cum ceaţa s-a pierdut

în două lacrimi de statui.

S-au dus la somn colindătorii

lăsând cântările pe drum,

pe-acoperiş poposesc zorii

printre fuioarele de fum.

Şi vine-o nefirească întrebare

în ce să crezi când e târziu

să ningă alb ca-n sărbătoare

dacă oraşul inimii-i pustiu?

Se-ntoarce viaţa în singurătate

zăpezile sunt undeva în…

da

pentru

noptea în doi…

Mister de-a fost... De ce această lume?

În glasul Tău, în semnele divine

Nu am găsit răspunsul! Se cuvine

să aflu-n stele…

Pentru fiecare spin

Vin să-ţi dau un trandafir!

Pentru fiecare rană

Va ninge din cer, o mană!

Pentru fiecare clipă,

De visare, din cuvânt,

Mă înclin pân’ la pământ…

Iubeşte-mă cât încă mai e noapte

şi munţii stau acolo unde sunt,

să nu-i sfărâme îngerii cu şoapte

şi-n rouă să-i aştearnă pe pământ.

Învaţă-mă să preţuiesc cuvântul

să prindem clipele într-un sărut,

şi în tăceri să se strecoare vântul

vestind al nemuririi început.

De undeva să ne privească viaţa

nebuni frumoşi îmbrăţişaţi târziu

ducând către oriunde dimineaţa,

de-a nopţii măreţie prin…

mã întind cu sufletul sub cer

ascult fiecare stea cântã

prin inima mea trec supernove

le scriu ca pe un letopiseț

oricât m-aş strãdui cuvintele par albe

mici

nu le pot dãrui culoarea

nici explozia

infinita ardere energiile

întunericul de dupã

cãrarea dintre lumi

misterul trist al fericirii

.....................................

nu scutur stele locuiesc…