Frânturi din viaţă-mi las pe trotuare,
sub paşi necunoscuţi s-au tot strivit
degeaba plâng, spunându-le cât doare
n-au înţeles nimic şi m-au rănit.
Am fost înjunghiat în propria grădină
în loc de flori, tăciuni-ardeau mocnit,
îmi sângera cuvântul de nopţi fără lumină
şi-n gesturile rupte de tine-am fost găsit.
E-atât de multă ură pe-un petic de iubire,
atâtea sinucideri prin suflete pustii
că mi-am legat tăcerea cu nevăzute fire
să nu strivesc minunea din alte galaxii.
Învăţ prin anotimpuri drumul către soare
privind aceeaşi clipă trăită la-nceput
şi las frânturi din viaţă pe albe trotuare
unde eternitatea m-a vrut necunoscut.
Adaugă un comentariu
Frânturi din viaţă-mi las pe trotuare
Un vers cuprinzător.
Multumesc Augusta pentru lectura si apreciere!
Cu drag!
Multumesc Vasilisia pentru lectura si comentariu!
Asa este ritmul nu e constant, voi mai lucra la el!
Cu mare drag!
Mi-a plăcut domnule Ugureanu, am trecut cu plăcere :))
Metafore frumoase, trăiri intense, dar ritmul nu este constant și e mare păcat.
Cu drag,
Multumesc Angelina pentru calda apreciere!
Cu mare drag si pretuire!
Domnule da Coza multumesc mult pentru popas, lectura si comentariu!
Cu pretuire!
Sofy iti multumesc mult pentru lectura si comentariu!
Cu drag si pretuire!
Superb! Reverenţă!
Multă, multă trăire.
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE