s-a rupt

spaţiul în timpuri

nisipul împietrit

în clepsidră

înfloreşte

lotuşi

un ecou 

colorat în infinit

îmi urlă-n timpan

versul  alb al

tăcerii

ochiul 

mă priveşte

cu nasul pe sus

pământ şi cer ard

sub talpă

inima

vrea să mor

înainte  să mor

într-o şoaptă

mă provoci

cu miile de feţe

ale diamantului

în care te-am zidit

iubito

îmi zâmbeşti

din catifeaua

albă a sincerităţii

floare-de-colţ…

de-o fi să pleci  

să nu te-apleci  

spre schitul vreunei remușcări 

că nu-s pe lume-atâtea scări 

să te coboare

din dorul care

moare

de-o fi să nu

m-oi rupe tu

și-o să mă sparg în unu-alt

din ochii lor o să te scald

în mări de nu te am

și țărmuri fără…

Ne acoperă ciuperca secundei

Iubito

Timp curbat

Între două limite

A fi

Şi

A nu fi

Timpul nostru…

Semicerc între două puncte

Cu distanţa variabilă

În funcţie de toanele fiecăruia

Dintre noi ;

Punctul eu

Şi

Punctul tu

Doar puncte ce îşi respiră unul altuia

Secunda …

Undeva

În spatele bolovanului

Timpul mamă netezeşte tuleiele clipei

Abia ieşite din ou

Parcă eşti tu

Când mă…

Tic-tac-ul de clepsidră se-ngustează

Când semeţesc într-un ego-u rotund

Şi când cioplesc un idol din amiază

Şi îi recit în graiuri de străfund.

Îmi cresc zăpezi pe zboruri şi pe pulpe

Mă vântură destinele de ieri,

Între pupile mori de vânt să-mi surpe

Când steaua mea miroase a tăceri.

Descântece ma umplu ca pe-un fagur

Învins de-un somn multiplu, circular,

Cu risipire-n mlădieri de abur,

Cu rar-ul…

e o agonie  

care se zgârâie continuu de noi

până la  sângele pietrelor înflorite în stele

până la singuratatea din ochii ultimului gând

până la nimic nimic i se spune

pâna la totul dumnezeu i se spune

în timp ce oasele  pașilor ei de ceas

ruginesc în fiecare urmă

pe care clipa ascuțită la mers

le înfinge

în spatele…

În surogat de gară ne-nvârtim,

În carusele moi, de albă ceară,

Înşiruiţi ca într-un acronim,

Bezmetic vânt ne ară, iar ne ară.

Când cerului flacără-i sunt, tu eşti

Pământului în lanuri caldă ploaie,

Cu licăriri în cozile de peşti

Firimituri de ochi se întretaie.

Mai am un demon încă, nenăscut,

Pastelul orb îmi rumegă privirea,

Cu şine paralele-n aşternut

Îşi tânguie femeia nemurirea.

Nedezlegate gările…

pe mine să nu mă numiți poet 

numiți-mă luni 

marți 

poate miercuri 

sau chiar joi 

dar niciodată vineri 

ca niște naufragiați 

la malul cuvintelor mele 

sâmbăta de altfel 

se mai…

 VISE COAPTE

am să-mi rătăcesc printre frunzele toamnei

firul auriu ce mă trage spre axul balanţei

vin vremuri de crivăţ

clepsidra zilei aproape îngheaţă

doar ceaiul de dimineaţă mai poate salva temporar

speranţă uitată într-o fostă cutie de bijuterii

o fărâmă de şansă

poate şi mâine…

o efigie

un soare orbitor ca o muzică

bate-n vitraliile dragostei o efigie cerească

himerele fug cu noaptea

și rămâi doar tu lunecând prin vise

ca un ochi al pustiului

spre…

În timpul ce trecea,

vântul şuiera

zburdând indiferent

prin vâltoarea

dezamăgirilor vieţii.

Idei vagi

sub lumina crudă.

Licăririle amurgului

aruncau dâre

de lumini colorate

picotind

la marginea apei

în tonuri… cărămizii.

Primăvară de cleştar

mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele

cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele

înroşindu-şi strunele

 Costel Zăgan , Ode…

ochii tăi

iezere cristaline
arcade

tremurând umbre

glasul tău

șoaptă-n rugăciune
îngenunchind

tăcerea liliecilor

împietriţi

în parfum

obrajii tăi

bujori în explozie

orgasmică

delir al iubirii
ce-și râde hohotul

extaziat în surâs

gura ta

dulce păcat

de cireaşă coaptă-n sărut

astfel inspirat Dumnezeu

a modelat coasta...

niarne*

atâta luminǎ-mi curge pe piele

ȋncȃt

trupul mi-e pictat ca o frescǎ

privește

mǎ despart de mine

printr-un culoar

ce duce la templul cuvintelor

la-nceput

orice cuvânt

a fost un semn…

Pot dezerta din această iubire

soldat cu ochii plânşi

căruia mereu i-a fost teamă de flori

o cadenţă pierdută-n dorinţe

vis sângerând prin ploi nesfârşite

epoleţi cu însemne de dor

unul lângă altul aşteptând prima stea

să răsară, să cadă

şi totuşi frumoasă rămâi ca o biserică

unde sufletul păcătuieşte

soldat în altar cerându-şi iertare

se dă stingerea primului foc aprins

două flacări rotindu-se, unindu-se

ridicându-se pe trunchiul…

Cândva ţi-am spus că sunt stea căzătoare.

Pe cerul tău am luminat intens

Un vis brodat cu linişte de mare.

Să crezi în noi e poate un nonsens:

Tu umbră, eu o rază călătoare

Cu timpul scrijelit de limitări

Ne-am spus poveşti pe-un val de întâmplare

Ne-am mângâiat pe răni, pe aşteptări

Şi-am picurat atâta duioşie

În zâmbete ce se scriau cu dor

Rostogolind prin praf de fantezie

Atâtea încercări…

                                                                                                      Motto: Uneori cărțile se scriu din cărți...

Este sau nu este PLAGIAT? Noi spunem că da. Autorul are posibilitatea să se disculpe aici.