învârt roata olarului

ştiu că sunt lut

şi mă sfărâm

din convingerea de rotund

2012

prima ninsoare -
pe prispă un motan
prinde fulgi de nea

     *****

zori de zi în port -
un cor de sirene
trezesc marinari

     *****

ocolul lumii -
în jurul globului
fluturi de lampă

nu prea cunosc a lumii taină

mi-ar trebui în amanet să las

atâţia ani

să-i dezgolesc puţin

întunecata haină

să-ntrezăresc sub ea un ocean

şi tot mă-ntreb

de-o fi să-i spintec faima

în adândimea necuprinsului măreţ

o fi vreo cale

să vă dărui ploaia

lăsând toţi anii

amanet?

Mick Lorem (Pur Negru #3#)

Totuși

cele mai frumoase

nopți

de

dragoste

se sting

în

poezie

Atât

Doamne…

Vindecarea inimii
prin strigătele memoriei
cu doruri păluite în piept
fragile ca o lacrimă
ca o pasăre
înveți să nu te mai izbești
de lucruri
de timp
pleoapele cer bis luminii
cerul nu cade peste bobul de rouă
peste statuile goale
peste șoldurile destinului
umbrele dorm
pe tăciuni
aruncă tristețea
nu vezi cum mușcă din clipe
viața
și spui că "timpul e dușmanul tău"

Visez câmpii de orizont,

dintr-o poiană de final,

cum picură cu galben-pal

pe Uvertura lui Egmont...

O toamnă lungă și-un desfrâu

îmi bântuie prin ochi solar;…

S-a ascuns toamna-n secară,

vălătuci plutesc pe cer,

pala morii stă să moară

măcinată de mister.

O momâie-și lasă casa

prin cocenii anodini

și o…

drept cine-o să mă chemi

când negru va veni

tot timpul peste tine

tributul său să-și ia

o să mă chemi c-un nume?

vei aminti valsând cu epilogul

pe-al urmelor obscure șerpuit

cum ai uitat pecetluit cu taine

suspin de suflet

în iubire ghemuit

drept cine-o să mă chemi

îmi vei rosti culoarea?

împodobită

sumbră

doar cu ciori

ea peste ani cu umbre

mi-a potcovit lumina

pe soare să-ți…

mă tot plimb cu tramvaiul ăsta unsuros

în speranța că te voi revedea

ca atunci când mi-ai făcut cu ochiul

înainte să cobori la prima

eram după tura de noapte

și prea timid așa îmbrăcat…

S-au preschimbat inele vechi de miri

În cercuri vicioase și-anateme,

Mureau la umbra micilor iubiri

Inimi de prunci și vise și poeme.

Altare răsucite spre amurg

Prindeau în copcii taina spintecată

Iar iele rătăcind prin vechiul burg

O sfâșiau în dansuri înc-o dată.

La deznuntire i-a vegheat un orb,

I-a întrebat un surd dacă îi doare

Și mutului ascuns în glas de corb

Cereau, învinși, povețe,…

dar nici tu

semnele se arată pe cer întotdeauna

înainte de a trage înfrânt barca goală la țărm

dar mai bine nu mă întrebi, clar

de când sunt declarat copac

nimeni nu le-a spus ursitoarelor

că într-un cuib de pasăre cântătoare m-au pus.

uneori, aștept ca pe niște clape de orgă

inima mea să nu-și oprească bătăile

și viața, iată, îmi va arăta ștreangul

numai să nu ajung până la…

Dragostea-i din altă țară

și nu vrea deloc să moară

dragostea nu-i un cuvânt

de ești singur pe pământ

Dacă totul iar te doare

dragostea-i o sărbătoare

și nu poți nimic să faci

fiindcă…

Se numea...…

tăcerile din porți pe drum se scutur

turnând în colburi grave ipoteci

zburlită-n vânt o aripă de flutur

prin toamna densă a-nfrunzit poteci

despiedicat în patimi fără spină

întorc spre mine teama de străfund

cu nepătrunse voci care suspină

bătăile de ochi pe rând se-afund

trec rătăcite drumuri către iarnă

sub taine deslușirile-au străpuns

pustiul spre lumină frânt…

oglinda sa

străină faţă

nebun ascunde-n ea

el cere moarte

altul viaţă

pentru păcat să-i dea



în vene-i fierbe sânge

durerea sa ia foc

iar inima-i se frânge

de nu-şi găseşte loc…

Selecție îngrijită de DANIELA TOMA, 2020

Costel Zăgan

CU ARCUL ISTORIEI PE UMĂR

Vizitez și eu

Galeria de artă

subterană

80 de bizoni

40 de cai…

EMINESCU-TANGO

.În seara aceasta vreau să vă şocheze

O melodie cu nume mişto

Pe care străbunica învăţa s-o danseze

În braţele lui Eminescu: Tango

Ofiţeri cu pampon, alături de dame obeze,

Şi mamzelle cu rochii în stil rococo

Veneau în Copou dorind să danseze

În braţele lui Eminescu:Tango.

Îi aşteptau printre plopi să îi ovaţioneze

Muscali mustăcioşi, ce strigau”Haraşo”!

Luminaţi de lună caii prindeau să necheze…

Devine sufletul cetate goală,

între argintul lunii și sângele-aurorei,

de la bocit de cucuvea, din nopțile cu smoală,

până-n cântatul cocoșilor de zori;

Porți grele-s împietrite sub lacăte de fier,…