Se numea...
Se-numea-Alexandra-sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-ce-god-complex-când-o-întâlneai-credeai-că-dumnezeu-există-și-dependențele-nu-ți-se-mai-păreau-pentru-oameni-slabi-sau-tu-nu-te-mai-considerai-un-om-puternic-sau-erai-în-faza-de-negare-când-ți-se-vorbea-despre-ea-sau-nici-nu-mai-contează-căci-orice-tu-erai-ea-tot-zeiță-se-vedea-și-în-final-îți-râdea-în-față-că-să-ți-plângă-în-spate-că-echilibrul-în-univers-trebuie-menținut-căci-odată-cu-fiecare-lacrimă-căzută-o-bucată-din-ea-murea-dar-undeva-în-lume-dumnezeu-pornea-o-ploaie-și-flori-frumoase-creșteau-și-florăreasa-de-la-colț-avea-ce-să-ți-vândă-dar-pentru-altă-fată-îmbujorată-la-prima-întâlnire-și-ce-bine-ar-fi-dacă-dumnezeu-ar-face-să-plângă-și-între-picioarele-ei-în-noaptea-aia-dar-oricum-ar-fi-echilibrul-trebuie-menținut-și-cineva-să-îmi-zică-de-ce-Alexandra-sau-Maria-sau-oricum-îi-mai-plăcea-să-i-se-zică-nu-mai-plângea-căci-nici-dumnezeu-nu-mai-dădea-ploi-și-nici-ninsori-și-ați-văzut-că-a-luat-foc-pădurea-amazonului-și-apoi-pădurea-aceea-radioactivă-și-echilibrul-se-destramă-pământul-se-clatină-Alexandra-sau-Maria-chiar-nu-mai-plângea.
Da, fiecare om e o poveste.
Da, fiecare nume e o poveste.
Și-povestea-Alexandrei-sau-Mariei-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-era-că-pe-pământul-ăsta-era-încă-tânără-și-bagă-muritorii-în-boală-până-ce-ei-își-băgau-unghia-în-gât-de-spaimă-sau-durere-sau-nu-se-știa-încă-de-ce-că-Alexandra-sau-Maria-trebuia-să-mențină-echilibrul-căci-ea-iubea-viața-în-universul-asta-iubea-viața-pe-cât-ura-moartea-deși-privind-mai-în-amănunt-vai-ce-cerc-perfect-vicios-vei-observa-că-una-fără-alta-nu-există-și-deci-să-spui-că-urăști-moartea-e-ca-și-cum-ai-spune-că-o-urăști-pe-Alexandra-sau-Maria-o-absurditate-totală-că-fără-ea-nu-vei-cunoaște-fericirea-letală-și-poate-atunci-vei-înțelege-de-ce-plângea-și-de-ce-dumnezeu-dădea-ploi-și-te-vei-sacrifica-tu-pentru-binele-planetei-și-o-vei-face-pe-Alexandra-sau-Maria-să-plângă-din-nou.
Trebuie
să
recunoașteți
că
povestea
e
una
tristă.
Chiar ea, Alexandra
(sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-...),
tremura
când își spunea
propriul nume
cuiva.
Și acel cineva
tremura
cu gândul la o zeitate
mult prea rea.
Adevărul e că
nici ea nu știa
ce cutie a Pandorei
va deschide și de data asta.
Poate va plânge iar
și atunci să o puneți într-o cutie
până cutia se va umple cu lacrimi
și ghiciți atunci oare
dacă Alexandra mai este vie
sau dacă va mai dori
vreodată
să reînvie...
Adaugă un comentariu
cratima după fiecare cuvânt devine obositoare
ce să spun?! nu-mai-spun-nimic-în-plus-de-ce-s-a-spus-până-acum
Te-ai cam extins rău cu cratimile, cei cu dex-ul de lângă icoane n-au să-ţi ierte curajul. Nu e nimic genial aici, dar totuşi e ceva neobişnuit. Probabil dacă te limitai cu cratimile doar la nume, de ex "Alexandra-sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia", atunci ar fi fost mai original. Trebuie să recunosc că-mi place "sabia" ta.
Cu respect,
Mick Lorem
Două lucruri am constatat eu, citind (și) acest text.
Că tu, Alexandra sau Maria (chiar nu contează!) ai avea ceva de spus pe plan literar, cred...
Dar că tu, Alexandra sau Maria (chiar nu contează!), vrei să șochezi prin orice mod, să epatezi.
Poți fi originală și altfel, crede-mă. Nu mutilând limba română, nu. Creatorul acestui site respecta enorm această limbă, deci, AICI, NU!
Dragă Alexandra, îmi permit să îți transmit un mesaj de la noi, muritorii de rând: te rugăm, nu mai chinui limba română cu inovații precum cratima între cuvinte! Ai scris o poveste kilometrică, incoerentă, doar așa, ca noi, cititorii, să exclamăm: are geniu fata asta!
Ei bine, nu! nu avem răbdare să citim până la capăt! Ne plictisești! Ce am citit aici, atât cât m-au ținut nervii, ai spus-o singură ", e o absurditate totală,, Orice cititor capitulează la al treilea rând.
Poate că în pictură se poate orice, în literatură însă nu, poți experimenta tematic, semantic, dar incoerența e incoerență chiar și fără o tonă de cratime. Chiar și fără ele, ceea ce ai scris, nu are substanță, consistență, valoare. E doar banal! Ti se iartă, la vârsta ta , să scrii lucruri banale, e plină lumea de banalități, nu asta e problema! "god"-ul tău nu e deloc complex!
Însă știi ce? Nu e bine! Ai făcut praf frumoasa noastră ortografie românească, limpede și blând curgătoare! Unii și-au bătut joc de modă, de tradiții , de obiceiuri, dar și de limba română?
Nu, mulțumim frumos! Dacă tinerețe înseamnă curajul de a rupe bariere, caută alte bariere, nu ne face limba terci, limba română nu începe cu generația voastră, dar în ritmul ăsta, mi-e teamă că se va termina cu voi! Sper să nu mai apuc momentul ăla! Lasă-ne în limba noastră! Așa anacronici cum îți părem!
Cu părere de rău, mă depășește acest gen de scris. Nu știu ce vrea să însemne cratima dintre cuvinte! :)
Am citit cu interes.
Un univers interiorizat, mocnind să se manifeste ca o explozie nucleară...La un moment dat, ritmul și frazele, infernal de lungi, mi-au dat impresia că citesc cuvintele Gretei Thunberg trecute prin ,,Toamna patriarhului''. Ai un bun potențial artistic, dar și teribilism! :)
Alexandra sau Maria? Nu mai are importanță pentru mine cum se numea... Important este că nu știu cum se numește acest mod de scriere. Dacă s-a inventat acum, mai recent, te rog să-mi spui și mie cum se numește, în ce limbă se practică, ce mod de scriere, unde nu se mai ține cont de nimic, de nici o regulă de exprimare, de scriere ș.a.m.d.
Mă predau!
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE