Se numea...

[Bucur Alexandra]

Se numea...

Se-numea-Alexandra-sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-ce-god-complex-când-o-întâlneai-credeai-că-dumnezeu-există-și-dependențele-nu-ți-se-mai-păreau-pentru-oameni-slabi-sau-tu-nu-te-mai-considerai-un-om-puternic-sau-erai-în-faza-de-negare-când-ți-se-vorbea-despre-ea-sau-nici-nu-mai-contează-căci-orice-tu-erai-ea-tot-zeiță-se-vedea-și-în-final-îți-râdea-în-față-că-să-ți-plângă-în-spate-că-echilibrul-în-univers-trebuie-menținut-căci-odată-cu-fiecare-lacrimă-căzută-o-bucată-din-ea-murea-dar-undeva-în-lume-dumnezeu-pornea-o-ploaie-și-flori-frumoase-creșteau-și-florăreasa-de-la-colț-avea-ce-să-ți-vândă-dar-pentru-altă-fată-îmbujorată-la-prima-întâlnire-și-ce-bine-ar-fi-dacă-dumnezeu-ar-face-să-plângă-și-între-picioarele-ei-în-noaptea-aia-dar-oricum-ar-fi-echilibrul-trebuie-menținut-și-cineva-să-îmi-zică-de-ce-Alexandra-sau-Maria-sau-oricum-îi-mai-plăcea-să-i-se-zică-nu-mai-plângea-căci-nici-dumnezeu-nu-mai-dădea-ploi-și-nici-ninsori-și-ați-văzut-că-a-luat-foc-pădurea-amazonului-și-apoi-pădurea-aceea-radioactivă-și-echilibrul-se-destramă-pământul-se-clatină-Alexandra-sau-Maria-chiar-nu-mai-plângea.

Da, fiecare om e o poveste.

Da, fiecare nume e o poveste.

Și-povestea-Alexandrei-sau-Mariei-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-era-că-pe-pământul-ăsta-era-încă-tânără-și-bagă-muritorii-în-boală-până-ce-ei-își-băgau-unghia-în-gât-de-spaimă-sau-durere-sau-nu-se-știa-încă-de-ce-că-Alexandra-sau-Maria-trebuia-să-mențină-echilibrul-căci-ea-iubea-viața-în-universul-asta-iubea-viața-pe-cât-ura-moartea-deși-privind-mai-în-amănunt-vai-ce-cerc-perfect-vicios-vei-observa-că-una-fără-alta-nu-există-și-deci-să-spui-că-urăști-moartea-e-ca-și-cum-ai-spune-că-o-urăști-pe-Alexandra-sau-Maria-o-absurditate-totală-că-fără-ea-nu-vei-cunoaște-fericirea-letală-și-poate-atunci-vei-înțelege-de-ce-plângea-și-de-ce-dumnezeu-dădea-ploi-și-te-vei-sacrifica-tu-pentru-binele-planetei-și-o-vei-face-pe-Alexandra-sau-Maria-să-plângă-din-nou.

Trebuie

să

recunoașteți

că

povestea

e

una

tristă.

Chiar ea, Alexandra 

(sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia-...),

tremura

când își spunea

propriul nume

cuiva.

Și acel cineva

tremura

cu gândul la o zeitate

mult prea rea.

Adevărul e că

nici ea nu știa

ce cutie a Pandorei

va deschide și de data asta.

Poate va plânge iar

și atunci să o puneți într-o cutie

până cutia se va umple cu lacrimi

și ghiciți atunci oare

dacă Alexandra mai este vie

sau dacă va mai dori

vreodată

să reînvie...

[Mihaela Popa]

cratima după fiecare cuvânt devine obositoare

ce să spun?! nu-mai-spun-nimic-în-plus-de-ce-s-a-spus-până-acum

[Mick Lorem]

Te-ai cam extins rău cu cratimile, cei cu dex-ul de lângă icoane n-au să-ţi ierte curajul. Nu e nimic genial aici, dar totuşi e ceva neobişnuit. Probabil dacă te limitai cu cratimile doar la nume, de ex "Alexandra-sau-Maria-cea-care-silnic-zilnic-murea-și-reînvia", atunci ar fi fost mai original. Trebuie să recunosc că-mi place "sabia" ta.

Cu respect, 
Mick Lorem

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Două lucruri am constatat eu, citind (și) acest text.

Că tu, Alexandra sau Maria (chiar nu contează!) ai avea ceva de spus pe plan literar, cred...

Dar că tu, Alexandra sau Maria (chiar nu contează!), vrei să șochezi prin orice mod, să epatezi.

Poți fi originală și altfel, crede-mă. Nu mutilând limba română, nu. Creatorul acestui site respecta enorm această limbă, deci, AICI, NU!

[Ana Cîmpeanu]

Dragă Alexandra, îmi permit să îți transmit un mesaj de la noi, muritorii de rând: te rugăm, nu mai chinui limba română cu inovații precum cratima între cuvinte! Ai scris o poveste kilometrică, incoerentă, doar așa, ca noi, cititorii, să exclamăm: are geniu  fata asta!

Ei bine, nu! nu avem răbdare să citim până la capăt! Ne plictisești! Ce am citit aici, atât cât m-au ținut nervii, ai spus-o singură ", e o absurditate totală,, Orice cititor capitulează la al treilea rând.

Poate că în pictură se poate orice, în literatură însă nu, poți experimenta tematic, semantic, dar incoerența e incoerență chiar și fără o tonă de cratime. Chiar și fără ele, ceea ce ai scris, nu are substanță, consistență, valoare. E doar banal! Ti se iartă, la vârsta ta , să scrii lucruri banale, e plină lumea de banalități, nu asta e problema! "god"-ul tău nu e deloc complex!  

 Însă știi ce? Nu e bine! Ai făcut praf frumoasa noastră ortografie românească, limpede și blând curgătoare! Unii și-au bătut joc de modă, de tradiții , de obiceiuri, dar și de limba română? 

Nu, mulțumim frumos! Dacă tinerețe înseamnă curajul de a rupe bariere, caută alte bariere, nu ne face limba terci, limba română nu începe cu generația voastră, dar în ritmul ăsta, mi-e teamă că se va termina cu voi! Sper să nu mai apuc momentul ăla!  Lasă-ne în limba noastră! Așa anacronici cum îți părem!

[Valeria Merca]

Cu părere de rău, mă depășește acest gen de scris. Nu știu ce vrea să însemne cratima dintre cuvinte! :) 

Am citit cu interes.

[gabriel cristea]

Un univers interiorizat, mocnind să se manifeste ca o explozie nucleară...La un moment dat, ritmul și frazele, infernal de lungi, mi-au dat impresia că citesc  cuvintele Gretei Thunberg  trecute prin ,,Toamna patriarhului''. Ai un bun potențial artistic, dar și teribilism! :)

[Sofia Sincă]

Alexandra sau Maria? Nu mai are importanță pentru mine cum se numea... Important este că nu știu cum se numește acest mod de scriere. Dacă s-a inventat acum, mai recent, te rog să-mi spui și mie cum se numește, în ce limbă se practică, ce mod de scriere, unde nu se mai ține cont de nimic, de nici o regulă de exprimare, de scriere ș.a.m.d.

Mă predau!

Sofi