Confuză-i cărarea, se naşte-n pământuri,

Păşeşte-ntre albii retrase-n suspine,

Zbicit e mirosul de sânge-n destine,

Când ziua dispare apusă de vânturi.

E reavăn alcovul, izvodu-i osândă,

Cu spinii-nserării mă biciuie luna,

Rugină-mi sunt ochii, îmi picură-ntruna,

O Doamnă Morgană, cu mâna-i flămândă,

Din veştede frunze îmi leagă cununa.

Şi gânduri mă fură, mă cheamă rebele,

Mireasă e moartea în…

Mă tot întrebi, omule, dacă timpul ar intra într-o clepsidră

vom trăi anacronic mii de ani

în zgomot de cuarț

erodând pereții evadării?

Voi fi o marmură sfărâmată

amestecându-mă în tine ca o pulbere. 

Voi pătrunde în inima ta de cărbune tânăr

cristalizându-te ca o anhidră.

Vom mocni anaerobiu mlaștini secate de dorința inundării... 

Slobode, vânturile ne vor chema din adâncuri. …

la ceasul de nu mă uita
căsuţa se umple de beep
în replay-ul trimis bătrânei doamne
o vrăjitoare oglindită în paharul de gin
care îşi gustă lămâia democraţiei pastelate
în evadări de timp
vechituri şi insatisfacţii 
oferite fiicei infiate
fără acte de identitate
incompatibiliă în sentiment
copila destramă destinul miopului făuritor
şi e botezată ADEL

Spre tine toamnă vin

cu aceeaşi pagină de suflet,

am ascuns luna-n cocori

şi-n rădăcini cu înţelesuri adânci,…

şapte îngeri intrau în scorbura gândurilor

cohorte de strigăte îngenuncheate

năvăleau

din pieptul lacrimii

urme

livide de îmbrăţişări

bălteau

în inima însângerată

De azi prin generaţii ce urmează

eu te ador cu setea din mister

şi te aud când sufletul vibrează

în pragul fiecărui secol efemer.

Voi fi blestemul celor ce alungă

veriga prinsă-n gândurile tale,

şi voi lăsa tăceri să mă străpungă

când nu găsesc cuvintelor o cale.

Să nu întrebi de cum va fi să fie

dacă pământul va trăi prin noi,

îl vom muta prin altă galaxie

cu-aceleaşi curcubeie după ploi.

Te voi iubi o…

câmpul duhnește-a pustiu

granițele s-au închis demult 

e doar sârmă ghimpată de jur împrejur

s-aude-n surdină un lup și-o lună 

cum fac dragoste la malul sunetului 

și iarba cum plânge verde până la uscăciune

soldatul cheamă somnul să-l ducă cu targa 

departe de sine

departe de orice punct intern

să nu se mai audă haosul luptei 

și durerea înfrângerii cum spintecă inima

nu-i nimeni pe câmp 

poate…

Gâlgâie gemete de comori

înecate în glasul timpului dinainte…

Cerul. Priveam stropii, lacrimile albastre

cum se împerecheau în roşul amurg

al serii, cu pământul. Se strângeau

toate într-un verde de viaţă întins

peste noaptea bătută cu senin de stele -

tărâmul viselor din zori.

era vremea aceea îndoită

în jurul libelulei ce o pufăiai

cu molcom regret și cerul nu pleca

mulțumeai zeilor de repaus și plată deznădejde

ascultam sub același acoperiș aruncat în glumă de orașul

mizericordios liniștit de aparențele ductile

ploconeam un zeu și plecam pe vârfuri să nu deranjez

o pasăre îmi lungea lobul urechii

și așa ascultam triluri și văpăi din binocluri monoclurile de stewardese plictisite

hrănind platforme…

sub acelaşi albastru în roşiatice amurguri
ne cântăm trecerea
două frunze lepădate în adieri de vânt
arse de spaima privirii
care a îngălbenit în acidul umilinţei
nemurim din crengi diferite
uscări cardinale de timp
purtăm numele aceleiaşi păduri
pe lespezi de minte
însingurări -
vin ierni siberiene
cu rece orbitor
şi clipe tremurate în noi

ţi-am ales o toamnă rimată

surâsurile ei

se-ntreţes cu toate trecuturile

grai de clopote îi îmbrăţişează zborul

întotdeauna

port între coperţile pleoapelor

o literă norocoasă

din ea îţi voi încolţi

prearâvnite înduplecări

un prisos de departe

rupe parfumul coacerii

tu te vei putea neconteni

pe şesuri împodobite cu dogori

dar truda secundelor

s-a încuiat în cuvinte

ape nebune poartă către totdeauna…

De-ar fi să pleci cumva spre viitor

din trupul minţii mele obosite,

lasă-mi în vise urma la picior,

să te opresc în nopţile grăbite.

Şi în mănunchi de gesturi să aduni

trăirile ce ne-au făcut să fim

două tăceri ascunse de nebuni

în şoaptele ce nu le mai rostim.

Mirosul tău păstrat din primăvară

când mâinile se atingeau pe rând,

îl simt în jur şi îl accept povară

fără să-ntreb de ce şi până când.

Te cer…

Cum te aperi de hoți

lăsându-ți trupul la vederea dorinței?

știi că tăcerea, la toți,

e scrisă-n străfundul ființei?



pentru că ești o femeie frumoasă,

oprești constelațiile la poarta ta,

iar Luna o azvârli-n baltă

să aibă și peștii ce bea.



sunt trecerea care caută pârleazuri

pe acolo unde alții viețuiesc nepăsători.

adun apa din fostele iazuri

și fac punte din…

nu mai știu de mult cum vin lucrurile 

port universul în mine sau mă poartă el

m-am împrăștiat prin lume în urma unei explozii

nu  știu pe unde sunt și cât mai sunt

distanțele se alungesc și se tot alungesc

între mine și celălalt mine și celălalt și tot așa

până când departele s-așază undeva în amintirea mea

din ce în ce mai tăcut

picură viață dintr-o perfuzie agățată de peretele incolor

dar cine știe prin ce vene mai…

În noapte se aşează cerul pe pământ

ca un sărut prins între stele şi căzătoare

mai sunt unele. Doar par că se sting.

Ating sufletul cu buzele lor şi vrajă

dăruiesc viselor ce-şi întind aripile

în ochii (cu)prinşi de roşul nisip

al gândurilor mişcătoare-n albastru.

Nemărginire.   

plecasem spre vest aveam lespezi crucificate

pe umeri căram cerc rotitor  câmpuri magnetice

lumea mă scuipa de noroc și necaz aveam plin obrazul pe interior

treceam printre sfârcuri de relief și muntenii tunși proaspăt de ninsoare

de ambele  părți ridicate de grenade confiate aruncate amiabil în trecut

curgeam un linx nepetrecut prin dinții mei albaștri sticlea un zâmbet

în ultima rază ale acelei luni de primăvară prefăcută în

fiere și…

Distrugător acest verdict fără cuvinte

l-am ascultat în linişte fără să tulbur

valurile de lumină ce se loveau de geamuri

ca de un ţărm fără suflet

în mintea mea se-mpreunau anotimpurile

locuri diferite trăiri diferite

plugul aşteptărilor începea să are pământul nerăbdării

mâna ta întinsă peste privirile mele

trupul tău revărsat în mine lua conturul gândului

inocenţa sărutului strivit de păcat pârghie spre rugăciuni

viaţa mea ca o iluzie…