Rădăcină de mugur

[Vasile Ionac]

Cum te aperi de hoți

lăsându-ți trupul la vederea dorinței?
știi că tăcerea, la toți,
e scrisă-n străfundul ființei?

pentru că ești o femeie frumoasă,
oprești constelațiile la poarta ta,
iar Luna o azvârli-n baltă
să aibă și peștii ce bea.

sunt trecerea care caută pârleazuri
pe acolo unde alții viețuiesc nepăsători.
adun apa din fostele iazuri
și fac punte din noapte-nspre zori.

casa ta are hornuri trecânde spre cer
cu trâmbe de fum, cu așteptare
și ferestrele înspre mister
fără uși de intrare.

nu te caut, n-ai să mă găsești
pe sub cerul plumbuit de toamnă,
căci nu mă pierd în găști domesticești
când vremea-n ofilire se răstoarnă.

gândesc la tine ca la muguri noi
și mă-mbată suma unor fapte,
în care trupul nostru, cel de doi,
să devină adevăr de noapte.

[Vasile Ionac]

Vă mulțumesc! 

[gina zaharia]

Mugur ți-e cântecul, ba nu, floare peste anotimpuri!

Admirație și iar admirație!

[Sofia Sincă]

Discurs cu suflu intens, romantism al simţurilor mature. Poema îşi poartă originalitatea şi se personifică. Aritmia aici are efect muzical, o nuanță lirică variată.

Am citit și am admirat!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Muzicalitatea sfidează cu brio simetria versurilor...

Am citit cu bucurie.

da Coza

[Rădița Răpeanu]

Cum te aperi de hoți

lăsându-ți trupul la vederea dorinței?
știi că tăcerea, la toți,
e scrisă-n străfundul ființei?