Cum te aperi de hoți
lăsându-ți trupul la vederea dorinței?
știi că tăcerea, la toți,
e scrisă-n străfundul ființei?
pentru că ești o femeie frumoasă,
oprești constelațiile la poarta ta,
iar Luna o azvârli-n baltă
să aibă și peștii ce bea.
sunt trecerea care caută pârleazuri
pe acolo unde alții viețuiesc nepăsători.
adun apa din fostele iazuri
și fac punte din noapte-nspre zori.
casa ta are hornuri trecânde spre cer
cu trâmbe de fum, cu așteptare
și ferestrele înspre mister
fără uși de intrare.
nu te caut, n-ai să mă găsești
pe sub cerul plumbuit de toamnă,
căci nu mă pierd în găști domesticești
când vremea-n ofilire se răstoarnă.
gândesc la tine ca la muguri noi
și mă-mbată suma unor fapte,
în care trupul nostru, cel de doi,
să devină adevăr de noapte.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc!
Mugur ți-e cântecul, ba nu, floare peste anotimpuri!
Admirație și iar admirație!
Discurs cu suflu intens, romantism al simţurilor mature. Poema îşi poartă originalitatea şi se personifică. Aritmia aici are efect muzical, o nuanță lirică variată.
Am citit și am admirat!
Sofy
Muzicalitatea sfidează cu brio simetria versurilor...
Am citit cu bucurie.
da Coza
Cum te aperi de hoți
lăsându-ți trupul la vederea dorinței?
știi că tăcerea, la toți,
e scrisă-n străfundul ființei?
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE