pulbere, anotimp frânt în cuvinte

 întâia dată pe buze noaptea coboară

 îmbrăţişând picături de lumină, fiori

 aprind în cântecul lebedei negre ninsoarea

 tresare în vis amprenta lipită de suflet

 la capătul mâinilor întinse stă doar plecarea

 eterna umbră ţese întuneric - capcană

 printre ruinele apusului de lacrimi dorm tăceri

 simt paşi în clipe ce nu ne aleg, îi învăţ,

 dor de vise ucise pătrunde prin gânduri

 sub…

Darurile lui Luca 



            “Şi s-au deschis ochii lor 

             şi L-au cunoscut şi El S-a făcut nevăzut de ei. 

             Şi au zis unul către altul: 

             „Oare, nu ardea în noi inima noastră, 

             când ne vorbea pe cale şi când ne…

Când timpul își trece privirea prin nori

iar clipele zac la răscruce de drumuri

omul se pierde 

în zări

temător

așterne icoane pe cruce

În colțuri criptate

noduli 

se prefac 

în biserici

altare atârnă-n păduri

păgâne chipuri

desfrunzite

poeții se pierd

în rădăcini umbrite

mestecenii colindă orașul

cântul frunzelor 

un amestec…

 zilnic mă împiedic de câte-un redus

 și cad așa în sinea mea într-un picaj netrucat

 mai scurt decât o scurtă

 și mai iute decât un ardei iute

 nu că m-aș fi grăbit eu

 nu mi-a plăcut niciodată graba

 mâinile care mă împing de la spate

 sau șutul ăla în fund despre care toți spun c-ar fi

 un pas înainte

 prostii vândute la doi lei pentru fraieri de trei

 eu nu cred în cuvinte ieftine 

 viața e…

INIMĂ PE VALURI

*MELANIEI BRICIU – TOIAG DE FULGER*

s-au înmulțit prigonitorii de vise munții pleacă să-și numere gonacii

vânătoarea destinului dublează miza așteaptă

fantoşe viermuiesc printre ziduri opace pun lațuri privirii

nu deschide fereastra

tristeţea decupează viaţa din oameni

agora cetăţii și-a rupt planetarele de…

Rămâi acolo,

prag al dimineţilor,

zăvorând oglinzi

când zborul urcă

prea abrupt.

Îmi lepăd toate veşmintele,

mă trec în trup de vânturi,

voi sosi mai devreme, să ştii...

Copiii întorc istoria pe dos caută

se caută printre visele oamenilor mari

nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă

în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici

toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura

fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec

toate cuvintele lumii cuvântul mamă 

îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni

buni istoria mai are o şansă…

s-a închis vulturul într-un cuvânt

dintre coastele…

Dincolo de orice ai văzut vreodată 



În timp ce dormeam, 

buzele rubinii strălucitoare …

desprinderea e un fel de ratare
prin viaţă umbli ca un ostaş
pregătit pentru luptă
mergi pe brânci
dormi îmbrăcat
împarţi porţia din gamelă
cu tovarăşul tău de arme
până în ziua când
un fluture negru
se ascunde în pieptul tău
înflorind
şi-atunci crezi că tranşeele
prin care te scurgi
nu-s decât matca unei ape
înmărmurite că ai câştigat
bătălia desprinderii

fix lângã panoul cu "nu cãlcaţi inutil pe ape"

oricum interdicţiile sunt doar începutul

................................

cine vrea sã nimereascã prãpastia dintr-o singurã încercare este ori lipsit de imaginaţie ori nu a consultat instrucţiunile de…

Cu mâinile întinse

a chemare,

înfăşurat

în vuietul tăcerii,

pe strigătul luminii,

în pata de culoare

din oglindă,

cu limbi de clopot

mute în cuvânt,

spre fluviul fără vad

trece... timpul.

Rondelul iubirii

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă,

Când aştept mândra s-apară,

Pe ceardac, sub luna blândă.

Calda linişte de sară,

Doru-n suflet mă inundă,

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă.

Doamne, adu-mi-o afară,

Îi văd silueta-n tindă,

Inima-mi bate să sară,

Braţele-mi vor s-o cuprindă,

În miresmele de vară…

Pomul exersează spărtura pământului

Săpând după izvor.

Inima mea desenează peisajul

Punctelor sentimentale.

Dinţii ieşind

Din pântecul înţelegerii

Scot  pasărea rânduită

In rescrierea livezii ce scutură

Pătura de rouă a sufletului.

Ceaţa din spatele munţilor

Aduce aluviunile norilor,

Amprenta iubirii

Şi taxa pe exersarea intrării

În normalitate.

Ochii văd copilăria

Pe…

Ne desparte-această toamnă?

Ce mai știi tu despre noi?

Ploaia spre cărări se toarnă,

Cum străbatem prin noroi?



Vom pleca spre plecăciunea

Brumei scoase la mezat?

Oare unde-i azi minunea

Ce din zări ne-a adunat?



Suferim de suferința

Pomilor ce-au desfrunzit.

Oare, Dumnezeu, căința

Inimii, ne-a auzit?



Mai străini ca-nstrăinarea

Nici cuvinte nu avem;

Azi, pierzând înseninarea,

Zborul ciorilor ni-e semn.…

Floare nenuntită ar fi fost femeia

Scuturând petale pe pământ încins,

Irosind polenul şi lipsind scânteia

Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.…

În drumul umbrei 



Rămase în cutia poştală, 

memorii decolorate, 

neatinse de eclipse inelare, …

Putem pleca pe drumuri părăsite

să fim străjeri la porţi de început,

putem trăi prin gânduri diferite

dacă-ntre ele nu s-au cunoscut.

Dar toate astea fi-vor o-ntâmplare

noi suntem încă teferi în iubire,

şi dacă nu găsesc cuvintele cărare

printre tăceri există fericire.

Urcăm pe zidul lacrimilor noastre

să întâlnim al vieţii curcubeu,

ascuns de nori în zările albastre

când vin furtuni şi fulgeră…

nouăzeci și nouă la sută din mine ești tu

astăzi ai chemat ambulanța ezitai să mă strigi

micul-dejun stă la o masă goală

din latura de vest o ceată de vulturi dau…