''și s-a auzit ca o suflare de vânt''

De când era mic

jucăria lui preferată

era o moară de vânt.

O cioplise

dintr-un…

În putreda mlaștină ce-o numim omenire,

anotimpuri caduce clocotesc înfundat,

ofilite destine năvodesc cu iubire

iluzii ce ne-absolvă de un biblic păcat.

Ascuțite neliniști par cuțite-miracol,

pân' la os când despică amintirile vii,…

Îşi scutură gândul, fiara care urlă,

Ca dangătul surd, dintr-o veche turlă,

Ne cuprinde frica prin măcrişul zilei

Şi plătim regrete, cu arginţii milei.

Nu văduviți poezia de povești de iubire,

de ochiul lunii și de tainele nopții!

Versul ei îmbracă spiritul înaripat

al dragonilor care aruncă flăcări

și jerbe de lavă din măruntaiele Geei

până dincolo de mantaua norilor,

pavând cărări printre stele

pentru a coborî Dumnezeu!

Nu-i încarcerați rimele!

Lăsați-o liberă să picteze iubiri

Să farmece cu răsărituri și apusuri

Scăldate în ochii pământului,

Cu ploi de stele și…

când vei auzi ochiul meu

şi-mi vei vedea gândurile

vibrând rătacite

prin labirintul cunoaşterii

căutându-te

mirosindu-te

pipăindu-te

să-mi deschizi te voi ruga

galaxia din stânga

ori quasarul din dreapta

şi să-mi spui cuvintele pierdute

cândva de muritori

bine-ai venit

să nu te întristezi însă

dacă nu-ţi voi zâmbi

prin istoriile eului am pierdut

acea parte…

Sunt sfâșiată-n efemeritate,

Mă mistuie stomacul ei acid,

Îmi risipește trupul insipid,

Tăindu-mi calea spre posteritate.

Pecetea morții strânge ceafa-mi rece, 

Lumina pare-un suvenir de preț,

Îmi vinde clipe timpul precupeț,

Din milioane, îmi propune zece.

În malaxorul fără îndurare,

Zdrobita-mi carne redevine lut.

Un creier veșted, fost circumvolut,

Se ghemuiește-n strâmta…

în zilele lui azi

are prioritate arta de a schimba cameleonic

cravata

teancuri de ziare flutură la intersecții

port-drapele ale politicii rurale

tipul cu ambulanța are agenda plină

unul în plus sau în minus nu schimbă cu nimic

sensul vieții

timpul are girofar

are conștiința largă cât buzunarele

cu pupilele fixe țeapăn în costumul strâmt

stă la masă cu demnitatea arțăgoasă

a unui asistat social

bea…

Știu,

trandafirule,

frumusețea ucide

ca să te facă viu.

S-ar zice

că numai pentru ochi

i-ar fi cuminecarea,

ce-i foc

răscumpărării să te soarbă,

cum începutu-și

din apusul ei

bea marea.

Dar inima mi-e oarbă

de iubire,

ca ochiul care soarele înfruntă.

Tu, sufletului flacără și Mire,

du-mă-n cămara Ta împodobită

izvodului de nuntă!

Miezul de noapte, fără lună,

pe care cu…

Când toamna-şi scutură covorul

Peste grădini şi peste gânduri,

Tăcerile îşi frâng fuiorul,

Priviri se-nalţă rânduri, rânduri!

Şi cheamă din ruptura zării

Cu rugi aprinse la icoane

Pe cei ce ca nisipul mării

S-au dus spre alte bastioane…

Când peste câmp tronează…

viitorul  îşi va aminti

de fumul ca de ţigară a trupurilor noastre

răsucite în aer

într-o îmbrăţişare sfioasă

precum îmbrăţişarea dintre miel şi lup

din care rezultă o mică învăţătură

care circulă printre oile Domnului

în fiecare primăvară

eu trebuind să tăinuiesc în pântecul sinelui

bobul de mărgăritar

întrebarea pe care mi-o pun este următoarea

cât voi putea rezista cu bobul de mărgăritar

în…

 Am aflat ecuaţia iubirii,

să extrag din rădăcina lui azi

poezia vieţii,

să o adun cu posibilitatea lui mâine…

tu jonglezi abracadabra

cuvintele

gândurile

iluziile mele rare dar vii

semeni smerită muștar

pe câmpia armaghedonului

și aștepți în genunchi să răsară

apocalipse din umerii mei

faci lucrurile să pară ce nu sunt

și ceea ce nu e să pară a fi

te joci cu dumnezeu alba-neagra

în grădina lui faci rocada mică

cu o mână îmi arăți perseidele pe dinăuntru

luna pe dos

iar cu cealaltă inimă

neîntinato

înfigi singurătatea…

Se face vremea

tot mai mult a gara.

Vei fi singur

în sala de-așteptare

și frig va fi

ca-n damful muced de țigară,

de la gălbuiul moțăind

până la

ghișeul închis.

Oare

de ce oamenii…

Iertare-ţi cer şi azi, icoană între stele!

În bătătură-i sloi, în casă-i grea tăcere

şi toate mă privesc de parcă-aş fi străină,

cât îmi lipseşte astăzi dulcea-ţi mângâiere,

fotografia-ţi strâng şi sufletu-mi suspină.

Pe geam lăsat-ai, mamă, un ghem lângă croşet,

pe masă ochelarii sunt trişti şi fără glas,

n-ai luat nimic cu tine, drumul ţi-a fost discret,

în firul spre lumină ce se-ascundea în…

Toamnă,

Veșmântul tău de rugină

Așterne cărări neumblate,

Și-mbracă în strai de regină,

Dorințe abia murmurate.

Sublime foșniri în amurg,

Se frâng în tăcerea -nserării,

Grăbite izvoarele curg,

În albia sfântă-a-ascultării.

Din bolta firavă de vise

Se scutură ultime stele,

Șiraguri se-nșiră sfioase,

Pe pleoape, pe buze, pe piele.

Din nou vechiul om se frământă,

În dansul…

Cară-ți piatra singură! mi-a spus 

mă zămislise îmi gonise usitoarele 

și bolborosea: N-ai dram de noroc!

Pietrei niciodată

nu i-a fost sete de moarte.

''Cum e când ți se curmă

inima, rărunchii și limba'',

a întrebat

sufletul meu însetat,

de încă o taină

țipând după mine din urmă.

În fața ei am rămas necules.

Sunet, culoare,

dar miresmele ce-s?

De ce anume

tristețile lor

setea de moarte ne-o țes

și rămân fără nume?

Dar îngerii

mai subțiri decât ița de nor?

Mirosului de fân…