Lacrima iubirii...

ROTIRI DE ARIPI PE-ALBASTRU ZENIT

Rotiri de aripi pe-albastru zenit,

În unduiri rătăcind fac paradă,

Ploaia de frunze ce cade-n şaradă,

Urzeşte covorul cu fir aurit.

Scârţâie carele pline de roadă,

Sub candela lunii cu vânt liniştit,

Grătarul ne-mbie la puiul prăjit

Şi la bobiţa ce fierbe în cadă.

Amurgul din zări cu-ncetul se lasă,

În zdrenţe adoarme dealul uşor,

Răsună-n ecou prin…

În soarele

ce trimitea o ploaie

de lumină,

o nelinişte îl muşca

lăsându-i trează

numai mintea tulburată.

Cu pas liniştit o ţinea în frâu

prin răceala sa

calculată.

Am rugat primavara

să vină în toamna

din suflet

să-mi înflorească ghioceii

speranţei.

I-am cerut pădurii

cu împrumut,

parfum de lăcramioare

să-mi…

nu-mi căuta privirea

şi nu întoarce capul

după cerul meu dezrădăcinat

atâta timp cât nici nu te-ai întrebat

câte braţe i-au trebuit demiurgului

să îmi arunce stelele

înspre lumina curajului

ca să te  strig

pe numele iubirii

înalt şi profund

poate e mai frumoasă

poate cântă mai bine

a virginitate pierdută devreme

şi a duioşie eternă

prin lanuri de gând

ai învăţat-o să…

CALEAŞCĂ IMPERIALĂ PRIN INFINIT

După ultima scaldă cu lumea

am decis:



trupul

nu-l mai pietruiesc

cu daruri.

Îngerii nu mai înalţă poduri

sub talpă orfană.

Doar pe zenit am să păşesc

din timpul vostru afară.



Un bob de rouă – caleaşcă imperială.…

te chem

te aflu

te ador

te cer

și te răsar

mi-e dor

te tem

te strig

de tine mor

te rup

te altoiesc

te ud

te gust

te birui

te exist

te beau

udând

al tău…

Nu plânge clipa noastră veche

Iubește sfânt doar ce va fi

Eternitatea mea, pereche

Când vom sfârși tu ai să știi.

Ne vom uita la rece timp trecut

Vis negru ne va fi fântâna vie

Prea tristelor silabe-n plânsul mut

De trubaduri uitați închiși în melodie.

Tainic ne vom iubi în astă seară

Pe catafalce grele înspre…

Cu picioarele tăiate parcă,

să nu mai poată mişca,

învăluit de aerul rece

dădea din umeri

cu capul plin de gânduri.

În lumina

ce se strecura în suflet,

era lovit de răcoarea umedă

ce-i îneca răsuflarea.

Nu mai scotea nici un cuvânt

din gura bâlbâită de vreme.

Zăcea în fundul trupului…

luptă în zilele cu umbră

peste crucile celor căzuţi în tranşee

îşi curăţă timpanul de sunetele vii

în amurg primeşte gamela cu minciuni

despre pământul strămoşesc

gândurile se limpezesc în cana de tablă

mai pune de-o fiertură şi uită scânteia pe marginea şanţului

când se odihneşte întoarce spre miazăzi calul

în rucsac ţine exploziile întârziate şi telecomanda

blocată pe replay deasupra…

zidurile se ridicau din mijlocul plămânului drept

aveau două ferestre diforme

ochiuri conturate în cutia misterelor

nici o uşă nu găseam printre micile definiţii

golul imens lăsat ca o capcană pentru viitor

mă neliniştea peste măsură

aruncam hârtiile în unghiul cel mai sudic al închisorii

mă strângeau lanţurile ruginite

îmi amputaseră lumina

tăiau în carnea cuvintelor

liniştea e cea mai enervantă…

nimic nu prevestea

strigătul acelei clipe

căutarea

târziul chiar și pentru moarte

mirosul perisabil

depărta

umărul dezgolit de timpul

ce rămăsese-n urmă

și se-ascundea în Sfânta Taină

noaptea solitară își înmuiase degetele

în icoane decolorate de rugi

și-și potolise plânsul-fântână

în așternuturi cu sânziene

superficiale sunt chemările pe nume

și răsfirate

peste locul unde așteptările

se joacă printre…

Am s-adun din timp orele în mână,

Şi zile bune şi nopţile târzii,

Când trec suspine ce nu se-amână,

Ca o melodie a toamnei timpurii.

Şi stele-adun clipind uşor din gene,

Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,

Şi-adoarm în patul nopţilor perene,

Ca pe zăpada liniştii profunde.

Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,

Pe lacrimile umbrelor întinse,

Prin linişti rătăcite fără drum,

Îmi poartă paşii…

incendiu acesta a fost premeditat

oceanul și pădurile încheiaseră un pact

pe inima ei…

Lunea în orașul nostru

circul are zi de relaș

iar circarii se dau cu pudră

de camuflaj

și ies printre noi.

Veseli

cu pași ușori de tigri bengalezi

așază în piramide iubiri de unică folosință

și apoi le dărâmă cu un ciob de oglindă

stau în echilibru pe sârma tristeților ipocrite

jonglează cu cești de otravă

cu toarte în formă de inimă

ne fac să trecem de bunăvoie

prin cercuri de foc

și…

ploua prin acoperişul nopţii

în palma stângă desenai harta oraşului subteran

întotdeauna fotografiezi păpuşile gonflabile de pe străzi

aduci cu tine un aer de cavaler în doliu

îţi injectezi speranţe şi gânduri frumoase

copiatoarele ieftine amestecă mereu cernelurile

în cutiile de plastic

au o multitudine de variante

să traseze linii la nivelul inimii

câteodată circulă cu restricţie

în zonele de maximă…

punctele se intersectau la nivelul buzei superioare

aveai o aripă de fluture lipită pe vocala ,,o,,

încolăcind filtrele de aer

tuburile cu oxigen intrau prin orificiul de la baza iubirii

ea se ridica prin atingeri digitale

ca semn divin al perpetuării speciei

întregul mecanism funcţiona non-stop

un vecin timid a semnalat turbulenţe la etajul superior

instalând panica printre locuitorii neprogramaţi

se…

Vezi?

speranțele mi-s cioburi de oglindă

ce au rămas în drum, privind în urma ta

am vrut să le adun,

să nu mă mai surprindă

tristețea și durerea,

și-apoi să pot cândva uita...

Dar m-am rănit

și-mi sângerează până și cuvântul

ca macii-n grâul din vara-aceea de demult,

te-aștept pe margine de zari,

din ploi îmi fac veșmântul,

te-aștept să vii din când în când,

tăceri cu tine să…

pun pariu cu viorile că le vei întrece

când vei deschide valurile

dinspre secetă

și vei înrăma într-o imagine verticală…

De-acu și luna s-a ascuns
Lumina încet, încet apare
Prin nori o rază a străpuns
E soare!

De rouă totu-n jur sclipește
Suntem vioi că e răcoare
Și-n iarbă uite se trezește
O floare!

Trezit din somn focul alene
Din fum fantasme-n jur creează
Iar cei din cort au somn în gene
Visează!

Ibricul cântă și parfumul
Cafelei și-a-mplinit menirea.
Spre cort, tiptil, găsește drumul,
Trezirea!