Lunea în orașul nostru
circul are zi de relaș
iar circarii se dau cu pudră
de camuflaj
și ies printre noi.
Veseli
cu pași ușori de tigri bengalezi
așază în piramide iubiri de unică folosință
și apoi le dărâmă cu un ciob de oglindă
stau în echilibru pe sârma tristeților ipocrite
jonglează cu cești de otravă
cu toarte în formă de inimă
ne fac să trecem de bunăvoie
prin cercuri de foc
și ispită.
Apoi vine seara
clovnul își pune iar masca
acrobatul face-o plecăciune
și pornește-n zbor
pe trapezul care urcă spre departe.
Degeaba cauți
au rămas doar iluziile
căzute din mâneca prea largă
a scamatorului.
Și o săptămână prea lungă
de dus la capăt.
Va veni o nouă zi de luni
și nimeni nu citește
subtitlul scris cu litere mici
pe afișele de spectacol:
Nu te îndrăgosti lunea
e zi de relaș.
(AV - ianuarie 2012)
Adaugă un comentariu
Prieteni, mulțumesc de trecere și de semnul lăsat.
Am postat și eu poezia așa, într-o zi la întâmplare, că lunea ar fi fost prea târziu:)
Cu drag, Anca
Reverență, Anca!
Poezie de duminică.
da Coza
Superb a alergat imaginaţia ta, Anca! Cu gingăşie şi graţie, cu solemnitatea sentimentală care se cere dar cu răvăşirea binecunoscută a circarilor... Însă, şi ei sunt oameni.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
bune indicatii! nu ne indragostim lunea! glumesc, ne indragostim in fiecare zi!
O să ţin cont de sfatul tău! Deşi tentaţia fructului oprit...Bine că n-ai postat-o lunea, că de poezie m-am îndrăgostit! Cu drag, Gerra
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE