De-atâta verde s-a trezit pădurea

Şi suflă ca nebuna furtuni.

Într-un copac a ruginit securea

Iar în lăstarii lui cresc doi lăstuni. 

Fereastra mi-e deschisă spre visare,

Când dimineața trage de lumină.

Tăcerea urcă spre un colț de zare,

Pe o culoare ce-n penel suspină. 

În primăvara ce tresare-n muguri,

Un gând striveşte dur o amânare.

Amurgul se strecoară printre rânduri

Cu paşi desculți şi…

Continuare

Aș mai trăi ca să petrec,

Cu păsările să mă-ntrec,

În zborul lor să le imit.

Dar... poate m-am copilărit

Îmbătrânind.



M-aș vindeca de anii mei

Și ei acolo-niște zmei

-zburând cu tot ce mi-a fost dat,

spre un apus întârziat

Plin de păcat!



M-aș îmbrăca în răsărit

Și aș trăi cum n-am trăit.

Din verde mi-aș croi covor

Și cuib, din țipăt de cocor,

De-ar fi să mor!



M-aș duce prin păduri de plopi

Și-aș învăța…

Continuare

De vară

Mărul brațele-și întinde

Peste ochii dimineții.

Spini și ace răzvrătite

Își trezesc din somn scaieții.

*

Ca o arătare sumbră

Se ivește dintr-o dată 

O imensă, neagră umbră,

Peste grădina secată.

*

Doi ciulini și-o pălămidă,

Țepoase şi guralive

Râd de-o plantă cam timidă,

Nu că ar avea motive!

*

Un păianjen prinde-n plasă 

Dintr-un zbor, o biată…

Continuare

Am să mai vin când vara urcă dealul 

Și-un strop de regăsire a căzut

În cuib de rândunici ce trag de voalul 

Albastrului cu iz de început.

Am să mai vin când toamnele se-alintă

Printre livezi cu gust de amintiri

Când din copilării, talpa rănită

Înalță zmei prin albele trăiri.

Am să mai vin la început de școală

Când ingeri albi, prin timpul efemer

Adună cerul dintr-o călimară

Uitată-n banca de lângă…

Continuare

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un ierbar cu păpădii,

Iar într-un colț, un fir de liliac.

Mă răscolesc secundele târzii

Când toate în prezent mi se prefac.

Sub sania de lemn cu clopoței

-cadoul de la tata cel mai drag,

E o tăbliță cu toți anii mei

Și niște ghinde prinse în…

Continuare

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne desparte.

Te-am căutat prin țări fără hotare,

Prin depărtarea stinsă-a unui tren

În ritmul unui nesfârșit refren

Cântat de-o gară tristă, la plecare.

Te-am căutat și prin singurătate

Și prin absențe, răscolind absurd,

Printre scrisori rămase într-un…

Continuare

Te-am lăsat pe o colină

la o margine de sat,

unde zmei cu chip de îngeri 

joacă hora ce-au furat.

Unde frunza plânge-a doină 

ce se-aude-n depărtare

şi răspunde pân'-aici, 

chiar în cuiul ce mă doare.

Te-am lăsat cu cerbi înfipți 

în săgețile din arcuri

şi cu urşi născuți a milă 

pe sub băncile din parcuri.

Te-am lăsat fără fântâni,

unde altădată caii

mângâiați de mâini…

Continuare

În gară nu e nimeni, e-aproape ora zece.
Septembrie și-adună bagajele din drum.
O ploaie cade rară, se scutură și trece,
Ultimul tren se pierde învăluit în fum.

Din felinar se scurge un fir ce arde-n tihnă.
Acarul se retrage la masa lui de ieri,
Aprinde o țigarã din ultima lumină
Şi-nchide depărtarea în şinele de fier.

Vibrează-n crizanteme la margini de tăceri,

O pace ireală din basmele de ieri

Şi vara iar se mută şi lasă-n urmă vânt,

Şi se ascunde-n mine cu florile crescând.



Un nufăr ține-n palme un răsărit de soare,

Pe malul stâng se stinge ultima mea plecare.

Sunt iar acasă, mamă, ucid călătorii

Şi-n rănile din talpă îmi cresc copilării.



De prin păduri virgine, aud chemări în şoapte

Şi-mi văd copilăria gustând din mure coapte.

Sub geana de…

Continuare

De nu mi-ai fi m-aş face iarbã crudă,

Să simt cum treci prin rădãcina mea,

Sau poate o pădure să te-ascundă

În adâncimi, să nu mai poți pleca.



De nu mi-ai fi m-aş face primăvară,

Să-ți înfloresc cireșii în simțiri,

Să mă adulmeci când se face seară,

Să-mi sorbi esența primei înfloriri.



De nu mi-ai fi aş fi o toamnă sură

Uitată pe câmpii fără de rost.

Aş strânge ploile fără măsură

Şi aş muri, gândind că nu mi-ai… Continuare

Te aștept ca altădată, cu ferestrele deschise

Și cu ceaiul unde raiul toarnă clipele promise.

Vino când în struguri negri plâng nebunele beții,

Când se rupe pragul verii în nectar de păpadii.



Vino cu sclipiri de stele, noaptea, când e doar tăcere,

Sau când dimineți aprinse ne vor fi iar mângâiere.

Vezi cum frunzele ne țes pătură de ani trecuți?

Nu lăsa clipa să treacă, să fim doi necunoscuți.



Vino când prin gări se zbate nerăbdarea… Continuare

Ți-am zidit dintr-o stea, pe o noapte de vară

O lumină-n cărare ca să poți să mă duci,

Pe ulița veche, să-mi aprind o țigară,

Să mai ard din iluzii c-am mai fi ca atunci.



Ți-am zidit un poem despre ultima seară,

Pe un pat de secunde, dintr-un timp credincios.

S-a născut din zvâcniri, pe o filă de ceară,

Topind clipe nebune ce aleargă pe dos.



Ți-am zidit dintr-un zbor o sublimă poveste,

Să îți mângâie ploaia când vin toamne… Continuare