IUBIRE  EXPIRATĂ

sunt ultimul exemplar fosilă

din grohotişul eşecurilor voastre morţii îşi cer

eliberarea din cripte

Phoenicşii iscă revolte din cioate ce nu se pot naşte

din jertfă înjumătăţită

 …

RUG   SUNT

ai crezut iubite că sunt doar fructul

din care poţi muşca uneori o bucată de cer

cu aroganţa unui zeu plictisit

şi-apoi să-l uiţi într-un ungher prăfuit

ai crezut că-mi poţi sorbi din coajă…

ANA

smerită îmi port mânăstirea-n mişcare

în toate seminţele

o cupolă se surpă o alta creşte învoaltă

peste un semn ce piere

se prăvale o altă maree peste nopţi vegetale

se curăţ altare într-o altă zidire…

FĂRĂ  DE  UMBRĂ

dezbrăcată de umbră stau goală în rugul iubirii

şi-aştept aripi de flăcări să mă înnalţe

până la Tine

să mă filtreze cu ceruri ca să picur ambrozie

pe limbă de înger

să dau strălucire întrupării…

CUVÂNT  EDENIC

poveste despre ce a fost în legende zbârcite de vreme

despre învârtirea şarpelui în jurul grădinii

cu Eva în gură

despre răvaşe cu „ce-ar fi fost” curgând din măr

pe-o osie ruptă

 …

peTRECEREA ce sunt  

am să fiu invitat la petrecerea aceasta

se-ncheie un cântec

fagurul vieţii

înclină balanţa spre cine se ştie în vână

cer şi abis sunt atât de aproape

c-acelaşi deget îi poate atinge…

 DUALITATEA  CU  SORI  MĂ  DESPICĂ

de n-ar fi dualitatea ce mă despică

aş putea fi creator în varii modele şi chipuri

să legăn clipă solară sau zâmbet de lună

în Edenuri nelicitate de şarpe

altoiul de libertate din…

LAMĂ   DE   BISTURIU

coşmar de lună plină

mătrăgună în licoare diurnă

cazanul cu smoală

leapşa cu pedeapsa iluzorie

în timp fără sămânţă palpabilă

şuvoi de invective prelinse de-a valma

spaţiu înecat de poşirca umană

între geometrii muşcate din matrice

de larve fără identitate exactă

relieful…

Lupul pământului

nu vreau să-mpiedic lupul pământului

să mă parcurgă în cercuri sau în zigzaguri

vertebra de piatră ancestrală măsoară veşnicia mea efemeră

pe scut de lumină arhanghelii licitează în iarbă

cerul în tindă să-l…

 MLĂDIREA FIINŢĂRII

a fi sau a nu fi în vertebră ce urcă sau coboară

pe al sinelui arbore crestat de sefire

cartilajul mişcării fărâmă sau oţeleşte mlădierea fiinţării

printre miraje

sau seminţe de veşnicire

   …

ORGIE

sunt chemată la orgie 

în taverna de după colţ a planetei în care

să ia o diurnă  cât mai mare fantomele se-nghesuie

să plece în schimb de experienţă

şi pe alte planete din diverse sisteme solare

morţii i-am trimis…

GENUNCHIUL SURPĂRII

trufia noastră păgână stăpâni ai planetei ne-a declarat  

sinucigaşi imberbi ai istoriei

povara ei grea de învăţătură înfiera în răscruce troiţă surpată

precum era şi identitatea noastră…

CARUSEL  DE  LUMINĂ

În carusel m-aleargă spaţiul

imaginea dintâi s-ajungă mai bogată,

să suprapună

veşnicia înluminată

peste striata clipă efemeră!

Infinitul de ruguri să ţeasă macat de…

CUFĂRUL COPILĂRIEI

 odată scăpată

din cufărul cu vechituri

al copilăriei

surghiunită de crisalinde călduţe

printre identităţi ce dospesc

răsfoiri ale întâiului

periplu de căutare începe

între refuzuri şi pofte lascive

răstignindu-mă

pe marginea fără de seamăn…

LICITAŢIE CU PĂSĂRI

în oglinda sinelui

pasărea îmbogăţeşte foşnetul cerurilor.

Curcubeul sărat al formelor,

talisman poartă sub aripă.

Răsfoieşte veşniciile în retina zborurilor,

orchestrează universuri în epidermă,

mestecă gloduri şi nimburi.

Camera de rezonanţă a…

Învelită  în  măr

oprită la marginea gândului mai număr o  dată câte picături de otravă

 ora toarnă în ceaşcă şi răsfiră –  sălbăticie duioasă licitată din ruguri –

scriptele întrupatelor cuvinte sfâşie prin mine gheare de vultur

dimineaţa franjurează pânza  de doruri ce…

CALEAŞCĂ IMPERIALĂ PRIN INFINIT

După ultima scaldă cu lumea

am decis:



trupul

nu-l mai pietruiesc

cu daruri.

Îngerii nu mai înalţă poduri

sub talpă orfană.

Doar pe zenit am să păşesc

din timpul vostru afară.



Un bob de rouă – caleaşcă imperială.…

ALCHIMIA  FOCULUI

Prometeu

rotunjeşte în sine lumea.

În spiră curge, magie,

iubirea.

Pe stâncă înlănţuit

(el însuşi o stâncă de timp auriu)

cărarea clipei pietruieşte.

El şi focul

împleteşte darul suprem.

Efemerul cu veşniciile deghizate.

Focul cel sacru

(arteziană la toate…

SINGURĂTATE REPUDIATĂ

asprite de geruri prea multe anotimpuri

au desenat cu ţurţuri singurătăţi pe harta inimii mele

rictusul morţii crochiuri însângerate începuse

cu dăltiţa abisului să sculpteze

în chipul misterios al lumii ce zbate în mine fruntariile

să expansioneze lumina…