Învelită în măr

[chindea maria elena]

Învelită  în  măr

 

oprită la marginea gândului mai număr o  dată câte picături de otravă

 ora toarnă în ceaşcă şi răsfiră –  sălbăticie duioasă licitată din ruguri –

scriptele întrupatelor cuvinte sfâşie prin mine gheare de vultur

dimineaţa franjurează pânza  de doruri ce dezveleşte impudic visul ascetic

  când sâmburii zilei cad cu zgomot sec printre putinţe şi vreri paranoice

învelită în măr

pregătesc marfarele ce vor pleca s-aducă o umbră de pace

din sărutul pe frunte înainte de-a stoarce cornul de basme în urechea nopţii

amintire care urcă nestăvilit prin tălpi caldarâmul iubirilor fugare

un pic de căldură strecoară-n firide un răvaş

nimeni nu va răspunde

sub piele răspunsurile forfotesc tăceri febrile

îmbrăţişările lăsându-mă goală în templu păgân

asumată posesie de seară dezleg voluptatea  izvoarelor toate

lepăd straiele şi cânt:

 

“să fiu să pot iubi cum nu s-a mai iubit nicicând

niciunde cu un şarpe pe umăr după ce mi-a străpuns rădăcina

prin toate timpurile ning printre sâmburi Edenuri

dăruieşte-mă Doamne cu încă o moarte!”

[chindea maria elena]

Cred că de nenumărate ori da Coza!  Dar fiecare moarte înseamnă o nouă acumulare,  o nouă înflorire, o renaştere pe o altă treaptă a cunoaşterii! Câte anotimpuri a traversat planeta -  atât de asemănătoare, atât de diferite?... Toate fac parte din minunea vieţii!... Din aventura cunoaşterilor, desăvârşirilor noastre! Până vom învăţa să respirăm numai iubire! Vom fii numai lumină!...Cu drag, Gerra    

[Ion Lazăr da Coza]

odată > o dată (în cazul de faţă o dată = iar  // odată = cândva)

mărfarele > marfarele  de la marfă, deşi amândouă variantele sunt acceptate.

dăruieşte-mă Doamne cu încă o moarte!

...Dar cine poate şti câte morţi am "consumat" deja, Gerra?

Cu drag,

da Coza

[chindea maria elena]

Popasul unei îmblânzitoare a azurului şi-a feeriilor nu poate decât să mă onoreze! Mărturisesc smerit că eşti tot ce eu doar am pe lista de proiecte în derulare: armonia azurului interior! Momentan - eu sunt mai degrabă un om al turbioanelor, dizlocărilor, erupţiilor! Liniştea mea e liniştea după reaşezările tectonice! E adevărat că premeditat zgâlţâi coloanele templului lumii - e nevoie de trezie! Dar e bine că exişti tu - să le-aşterni pajişti de ceruri... Mulţumiri, cu drag, Gerra

[chindea maria elena]

Am căutat Sofy prin foldere - dar n-am un răspuns pentru tine! Dacă n-ai citit-o mai demult pe alte site pe care am postat-o, se prea poate s-o mai fi postat şi aici sub alte titluri! M-am îmbolnăvit de la Darie şi mai prelucrez poezii vechi, fac variante...deci orice e posibil! Şi am atâtea poezii - şi vechi şi noi - aşa că...Habar n-am... Da dacă ţi-a plăcut...Cu drag, Mari Ela    

[chindea maria elena]

Aşa e Nuţa, tăcerile febrile, duc la întrebări teribile - mai în glumă mai în serios! Drumul spre noi înşine e presărat de întrebări teribile! Avem sau nu curaj? Cu drag, Gerra

[gina zaharia]

Feerie în straturi, de la rădăcini spre fruct...

Grădina în care Eva își țese timpul are fire de păianjen, atât de fine încât îți cuprinde minte, ți-o îngenunchează într-o tăcere absolută...

Atenție, cad semințele...

Admirație!

[Sofia Sincă]

Fericirea în grădina edenului, o reverberare a exuberanţei poetice, trecută prin ideea Evei. Viziunea aspra lumii este una romantică care stă să resoarbă seva mărului, împrăştiind seminţele.

Îmi amintesc de ''mărfar''. Nu ştiu dacă e aceeaşi poezia în care am mai întâlnit cuvântul sau l-ai folosit din nou sub această formă.

Cu deosebită apreciere, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

sub piele răspunsurile forfotesc tăceri febrile

si nasc intrebari teribile:)