Simţeam

o bucurie ascunsă.

Copil fiind

am învăţat să înot.

Acum

intrat în oceanul uman,

văzând cum

prea multe suflete

se împingeau

spre prăpastie,

mi-era mai uşor

să-l traversez,

să ajung

la capătul oceanului.

Ai grijă...

vântul tace pe gânduri

înaintea furtunii

apoi sărută cu patos

ordinea dintre ziduri.

de ce mi-ai smuls ancora

ce mă țintuia crud de liber

valurilor înfuriate din larg

doar să mă înalți?

Ai grijă...

vântul tace cu șuier verde

de prea…

în seara asta, cerul

conține doar o stea

unde-au fugit cu toate

în fabrica de nea?

în seara asta, drumul

nu are intersecții

unde să fug de ea

de mă dă pradă nopții?

în seara asta, focul

plânge cu vâlvătăi

unde să-mi ard norocul

în gol de ochii tăi?

în…

La capătul timpului

înclinându-se

periculos şi adânc

într-o odaie cu molii

şi fantome

cu umeri subţiri,

freamătă

de sângele lui

orizontul

dintre cuvinte.

 Fibrilaţia ventriculară ~ severa tulburare de ritm a inimii

Crezi încă în karma iluziei,

reduci la absurd gând, suflet, lumină, spirit,

cu precizia…

Atingerea sufletului

Totul respiră, totul vibrează!…

Bună seara, cetate, pe rugul de-acum,

Paşii-mi sunt flăcări de tăcere şi scrum;

Ochii plini de lumină spre tine-i aprind

Și-ntreg universul în verde-l…

niciodată zborul singur nu se ţine

apele luminii-n gânduri mă scufundă

pe poteci de toamnă trec tăceri cărunte

cearcăne  din sare se-mpletesc de trudă

îmi  clădesc durerea de…

O fotografie pusă-ntr-o vitrină

Peste care anii în grabă-au trecut,

Mă privește seara când te strig la cină

Răscolind plăcerea vechiului sărut.

Sub raze de soare umbrele din casă

Îmi îmbracă gândul și dorul de tine,

Viața ta-ntr-o ramă, minune frumoasă

Răscolește-n taină reci fiori prin mine.

Recunoaștem azi zborul printre stele,

Nu mai vreau să pleci fără să îmi spui,

Dureroase gânduri și gesturi rebele

Prin vise stinghere…

în căutarea iubirii …

oamenii se nasc din speranţe albastre precum

surâsul cerului urcând munţii mai înalţi decât zborul vulturului

de la culesul bobului de zmeură până la bocetul tăiat al ierbii

 

în căutarea iubirii …

oamenii se aprind precum lumânările

în altarele veşniciei îmblânzind asprele ierni cu şoapte de îngeri

 sub clopotele primei vecernii şi crucea ultimei liturghii

în căutarea…

Fărâme din creier

poruncesc

unei mâini supuse

legănării

pe lângă-un trup

inert, neras

şi ciufulit dimineaţa

dup’ o noapte

de somnul nesomnului,

să pun-o cârpă

pe schelet

să-l spele

şi să-l îndrepte

spre ieşirea

din lumina

ochilor

pierduţi în orbitele

orizontului necuvenit mie

din fruntea ce

băltea-n întuneric.

peTRECEREA ce sunt  

am să fiu invitat la petrecerea aceasta

se-ncheie un cântec

fagurul vieţii

înclină balanţa spre cine se ştie în vână

cer şi abis sunt atât de aproape

c-acelaşi deget îi poate atinge…

În ceaţa ponosită,

când ceasul zboară

spre nicăieri -

ţipătul morţii

se-arată

la vărsare

ispăşind păcatul

nedesăvârşirii acestui

pământ

în care curg…

În peșteri calde

voi ascunde totul,

minunile văzute pe pământ,

în calcarul bătrân

cioplit de vânturi

și cântărind

în osul frunții,

cu însemnări heraldice

de scut.

Căci liber sunt

la poarta nopții,

dinspre ziuă,

să plămădesc altare

din sublim,

sacrificând în ritualuri

fără seamăn.

Din vremuri când

numite erau toate

și cunoșteau chemarea lor,

iar nenumitele

se cunoșteau în sine

dând viață

și putere…

Am să vin în pas de seară să-ţi aduc în casă marea,

Ne-om plimba peste adâncuri unde înfloreşte sarea,

Tu-mi vei scrie gându-n stele, eu cu drag o să-l…

sub semnele închise de uitare

iubitule

se desfrunzesc copacii vieţii noastre

mi se usucă-n gând de-atâtea ploi

în straie de rugină mă îmbracă…

Pentru un pumn de vise ne-mplinite

mi-am scos frânturi de viață la mezat

și în adânc de ape nesfârșite

am aruncat pietriș!... Și-acum mă scald.

.

Pentru un pumn de viață greu trăită

am strâns în mine multe amintiri

și-n ochii care văd că-s obosită

se oglindesc mai multele trăiri.

.

Pentru un pumn de gânduri care zburdă

pe-un țărm de vise și pe-un cer cu nori

mi-am dat auzul... și acuma surdă

văd răni…

Obosit

de bântuirile vieţii

pe urma gândurilor,

mi-am aşezat

trupul să se odihnească

la trunchiul unui vişin.

Mi-am lăsat

şi pantofii departe

de trup într-un lan

la o leghe distanţă

să mi-i fure vântul

şi eu să dorm o clipă

că nu-i mai am

să mă poarte în zări.

Când mă voi trezi,

mă vor găsi ei

să fac-napoi

drumul…spre casă.

 DUALITATEA  CU  SORI  MĂ  DESPICĂ

de n-ar fi dualitatea ce mă despică

aş putea fi creator în varii modele şi chipuri

să legăn clipă solară sau zâmbet de lună

în Edenuri nelicitate de şarpe

altoiul de libertate din…

obsesia punctului

perdele de clipe coboară

imagini haotice în sărăcia oglinzii

îmi odihnesc în colţul liniştei singurătăţile

trec orele în Dumnezeu

niciun sunet din starea neagră a nopţii…