Deasupra pluteşte hazardul.

Atent şi încordat

îşi auzea inima bătând.

Plin de nervozitate

scuipa cuvintele cu buzele uscate

trăind în tensiunea nesiguranţei

din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

Cu faţa palidă,

somnul îi îngreunează pleoapele,

sudoarea i se prelinge în ochi

şi vlăguit, aburul alb

se târăşte temător încolo şi încoace.

Stătea lungit…

În brațele tale, o lume aleasă

mă știe regină peste cetini de brad,

nu-mi pasă de seara,

ades’ furioasă,…

un vechi mit

 în ceea ce privește începutul

 noul

 Maharishi se retrage la umbra muntelei Sfântului Semn

 pentru a spăla durerea din inimă

 așezată curmeziș în calea nenorocului

 pentru a venera râurile scurse prin toate jurămintele

 aruncate

 prea devreme

 prea târziu

 în fluvii învolburate

 reci

 eli eli

 la capăt de drum

 cu genunchii aproape de gură

 înlătur pletele…

VALSUL TOAMNELOR TÂRZII

Prin unduiri de dulce cânt,

Valsând în toamnele târzii,

Cătându-şi loc înspre pământ,

Dansează frunze ruginii.

În norii suri purtaţi de vânt,

Plutesc steluţe argintii,

Prin unduiri de dulce cânt,

Valsând în toamnele târzii.

Venind într-un bogat veşmânt,

Se-aşează toamna peste sat,

Ce mândri gospodarii sunt,

Dansând cu pasul apăsat,

Prin…

Toamna-n calendar

Înveleşte-mi singurătatea, copac iubit,

să nu faci zgomot, am să dorm puţin

la umbra ta,

vin de departe, dintr-un lan de şoapte…

ecoul vesel  al merelor  s-a pierdut

printre copacii goi exilaţi dincolo de cerul verii

în  Oraşul de Aramă

sub felinarul care  înnoptează stingher

pe Strada Toamnei

 vrăbii în   pelerine de umbre

ciugulesc din visul înflorit al unei crengi

 gândurile de apă…

Încordat

cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,

vinele de la tâmple se umflau,

capul îi vâjâia şi zvâcnea,

simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.

Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el însuşi.

În cerul înalt cu stele,

zorile… se ivesc.

Începe sa plouă monoton

în dimineaţa tulbure

cu…

pescăruşii m-au ameninţat cu fericirea

plimbându-mă prin port

am început să calculez

distanţa de la primul culoar al timpului

şi până la inelul şapte

spirala m-a redat întreg vieţii

calcarul se macină zilnic

sunt efectele solare

paşii noului venit rămân desenaţi pe nisipul vremii

preţ de cinci nanosecunde

cablurile se agaţă de tentaculul uriaş

femeile acoperite de razele fierbinţi…

seara e căruntă

i-aud chemarea singuratică

dincolo de geam

e târziu

veghez timpul să te găsească

malul mării…

Sunt obosit de-atâta nor și ploaie,

În jurul meu e totul răvășit,

S-au întristat icoanele-n odaie

Și umbrele pe ziduri s-au găsit.



E mult prea-ntunecată depărtarea

De nori ce pe deasupra se rotesc,

Și tremură pe pleoapă înserarea

Când toate spre-ntuneric se grăbesc.



Vântu-nsoţeste ploaia în grădină,

Copacii ramurile-și frâng nervos,

Strigându-se prin trunchi și rădăcină

Din-ntr-un altar străin și nemilos. …

Nu mă răsfaţă-atingeri vaporoase,

E ţărmul mut iar marea-i de-mprumut.

Mi-e gândul ars iar braţele-mi sunt roase

De-o abrazivă umbră din trecut

În respiraţii s-a mutat pustiul

Iar în clepsidră timpul pervertit.

Măsor cu întuneric auriul

Secundelor în care am simţit

Şi m-am lăsat purtată de himere

Prin cerul blând al altei însemnări

M-am folosit de aripi efemere

Ca să pictez în suflet…

într-o zi străbate drumul sticlos al clepsidrei

mingea de foc îi agită valurile

femeile cu păr albastru intră în pântecul apei

născând prunci fără solzi

e linişte

prin crăpătura zorilor

mi-am strecurat scrisoarea de adio

lumina şi cuvintele şi-au întins năvoadele

eu nu am văzut marea niciodată

ca o rugăciune în pustiul inimii

căluţii înoată prin valurile uriaşe

când dorm crusta de sare îmi…

visele se ucid lent                        

ca dantelăria

eşarfelor mării

la ţărm

absenţele…

tatiana n-a existat

a fost doar un personaj

stupid

plăsmuit de Cehov

într-o livadă de vişini

tatiana nu trebuia

să existe

decât poate

aşa

ca un afiş

nu se ştie însă

de ce

a respirat

chiar aici

pe paginile

dăruite mie

de Marquez       

într-un veac de singurătate

încurcând-mi…

să mergem

împreună,

un pas eu

un sărut tu.

marea se revarsă

peste stele

ca o lacrima

dinăuntrul luminii

dorințelor tale.

hai...

pune-mi în lanțuri

obrajii

să nu mai pot

plânge,

măcar... să urlu

pereților

pictați

de…

ÎNTRE   VIAŢĂ    ŞI   MOARTE

prizonieră între coperţi

pelerin pe culoarele morţii şi poveste cu final predestinat

pornesc prometeice războaie pe nervurile cuvintelor

aceeaşi vocală sub o altă culoare nimbează într-un stil unic

cunoscuta dramă…

Între cer şi pământ

e o durere sălbatică.

Brusc se trezeşte zguduit.

Umerii înguşti îi tremurau.

Era prea răcoare,

frigul nu-l lăsa să doarmă.

Pentru o clipă

a văzut stelele

în lumina spălăcită,

cu faţa cenuşie.

Fulgerător, un gând îl străbate

în vântul proaspăt şi răcoros.

Se simţea ciudat de singur.

În leagănul palid al zorilor stătea…

Căreia îi datorez

 împăcarea de sub pleoape

 depărtarea, de aproape

 perna moale de sub gând

 cârja, ferm, înfiptă-n vânt

 pasul sigur spre pământ

 mușchiul verde dintre ape

 crud, când urlu, mărul vechi

 nopți de zi fără perechi

 mângâierea făr' de mână

 descântec de zână bună

 sărutarea, stea în frunte

 înspre jos,…