În jurul meu

[Vezi blog]

Sunt obosit de-atâta nor și ploaie,
În jurul meu e totul răvășit,
S-au întristat icoanele-n odaie
Și umbrele pe ziduri s-au găsit.

E mult prea-ntunecată depărtarea
De nori ce pe deasupra se rotesc,
Și tremură pe pleoapă înserarea
Când toate spre-ntuneric se grăbesc.

Vântu-nsoţeste ploaia în grădină,
Copacii ramurile-și frâng nervos,
Strigându-se prin trunchi și rădăcină
Din-ntr-un altar străin și nemilos.

Sunt obosit de ploi fără culoare
De vânt, de nori și mii de amintiri,
De parcă toate-n clipa următoare
M-ar alunga nostalgic prin iubiri.

Am mai păstrat cărările din vară
Sperând să ne-ntâlnim în alte ploi,
Când toamna umbrele-și coboară
Pe necuprinsul clipei dintre noi.

[Ion Lazăr da Coza]

politicos? poate nervos

Poezie cu atmosferă, cu nerv. Place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Senzaţia de nesiguranţă ce pune stăpânire pe gândul şi visele poetului, distruge orice urmă de plăcere. Asemeni toamnei sufletul percepe doar ploi, brumă şi întuneric.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

tare multa ploaie, inmoaie bataile cordului, cararile nu se recunosc, clipa cerseste inserare...

[Vasilisia Lazăr]

Copacii ramurile-și frâng politicos,  - acest vers e prea lung, iar "politicos" nu cred că e cel mai fericit cuvânt aici.

Când toamna umbrele-și coboară - acesta e prea scurt. 

Aş sugera:  Când toamna rece umbrele-și coboară 

Poezie tare frumoasă!