… un sfârşit

[MARIUS IULIAN ZINCA]

       

 

Deasupra pluteşte hazardul.

 

Atent şi încordat

îşi auzea inima bătând.

 

Plin de nervozitate

scuipa cuvintele cu buzele uscate

trăind în tensiunea nesiguranţei

din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

 

Cu faţa palidă,

somnul îi îngreunează pleoapele,

sudoarea i se prelinge în ochi

şi vlăguit, aburul alb

se târăşte temător încolo şi încoace.

 

Stătea lungit gâfâind şi sleit de puteri.

 

Nălucirile fără glas

îi dădeau o stare de spirit ciudată.

 

Singur cu gândurile sale

stătea cu picioarele atârnate

în valurile limpezi şi repezi ale apei.

 

Un miraj misterios îl amăgea

în susurul vântului, lucind gras

sub razele soarelui unsuros.

 

În clipa când se ivi prima umbră

încetul cu încetul, se prăbuşi în el însuşi.

Trupul se detaşase complet.

………………………………

 

Privirea i se limpezeşte o clipă.

 

Nu admitea… un sfârşit.

 

 

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Vasilia din suflet, nu-ti dai seama sau mai mult ca sigur ca da, ce inseamna ca cineva sa-ti poata cataloga, recunoaste, marca o forma de scris, un stil ceva din tine, ma simt si sunt onorat, multumesc, cat despre ultimul vers deocamdata raman la... admitere, nu stiu de ce, asa am simtit si inca simt, imi pare ca desi relativ sinonime, are o alta conotatie... in contest luat per ansamblu, o seara asa cum ti-o doresti, Marius

[Vasilisia Lazăr]

În clipa când se ivi prima umbră

încetul cu încetul, se prăbuşi în el însuşi.

Trupul se detaşase complet.

………………………………

 

Privirea i se limpezeşte o clipă.

 

Nu admitea… un sfârşit.

Da, marca Zinca. Frumos! La ultimul vers eu aş spune "nu accepta... un sfârşit".

[MARIUS IULIAN ZINCA]

te imbratisez Mihaela, multumesc, o seara minunata, Marius

[MARIUS IULIAN ZINCA]

iti multumesc Ileana, te imbratisez, o zi frumoasa, Marius

[Belean Maria Ileana]

iti stii locul cu siguranta, si eu... te felicit cu drag!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Da Coza de vizita-ti si de cuvinte, eu unul nu am dreptul sa-mi numesc scrierile, randurile, starile intr-un fel sau altul, doar timpul si cititorii vor face asta si vor incadra pe cineva intr-un loc sau altul si nu o spun din eu stiu ce modestie, da' imi place sa cred ca-mi stiu locul... inca, o zi frumoasa, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

"Stări", cum le numeşti tu, din viaţa aflată pe muchie de cuţit transpuse sublim în poezie.

da Coza