eşti mai înaltă

decât everestul

şi toată

din oţel

inoxidabil

pur

străluceşti

far magic

rătăciţilor lumii

zeitate olimpică

eu

ca un profan

ridicol

în corzi

mă caţăr pe tine

chinuit

şi-n fiecare zi

ca mine mor zeci

nu mă vezi

 nici nu simţi

că ţi-am…

miroşi a busuioc

scorţişoară

în zile cu soţ

chiar mai sferică

te văd

împletind

pe dos

pe faţă

unice clipe

iluzoric atârnate

de surâsul tău

demenţial

tălpile

nu-ţi ating lumea

pluteşti doar

deasupra neliniştilor balast

aripilor mele

nici nu pari

să respiri

da vinci

te-a pictat icoană

pe mine

când lemn voi…

NIGAP:



Galben



dacă m-ai întâlni

nici măcar nu m-ai recunoaşte

dintre atâtea femei

care ţi-au trecut prin pat şi prin suflet



ai jura că sunt cea care

a lăsat uşa deschisă

când a plecat

sau aceea care 

a înfometat câinele

şi florile din glastre



răscoleai amintirile 

şi toate paturile nefăcute

prin…

doar palma care mă atinge tăcut

nu mai ştiu să frâng inimi



ochii mei erau odată

specialişti

în arderi şi răscoliri

îngenuncheau monștri

izbucneau incendii



sunt trişti astăzi

atât de trişti...

ai putea să juri

ca în ei s-a inventat uitarea



arcuieşte-mi un pod peste timp

nu mă lăsa să te uit…

high 



când vrei să vorbim despre

starea vremii

politică

orgasme multiple

şi preţul cărnii de om



dă-mi un telefon



sunt cel mai informat cetăţean

al acestei planete

am oameni, domnule

dețin informația

cunosc măcelarul din zonă

uneori îi simt şişul atât de aproape

încât sângele îmi arde acid…

gelozie



cuvintele tale

mi se înfigeau în creier

zgâriau retina

săpau adânc

apoi se spărgeau cu zgomot surd

de peretele în care m-ai zidit



cuvintele mele

lunecau rănite şi furioase

pe buze

pe sâni

pe coapse



lăsând urme adânci



tu te drogai cu dulcea lor otravă

îţi distrugeai ultimii neuroni

consumând substanţe interzise



addictive



cu un singur gest aş fi putut să-ţi opresc…

și ai făcut-o fără anestezic…

poemul meu nu e bărbat…

îmi vei rămâne repetent…

cuvinte cu miros de smoală

aşezi în sertarele de sus

ale minţii tale prea curate

pentru începutul acestor vremi

ştii deja că cineva

răscolindu-le indiscret

ar putea ridica piatra

şi apoi chiar mai mulţi

dacă vei uita să le încui

sub lacătul tăcerii ucigătoare

dar tu nu îţi doreşti asta

n-ai mai fi niciodată ceea ce eşti

o incredibilă culoare

neinventată

mai…