cuvinte cu miros de smoală
aşezi în sertarele de sus
ale minţii tale prea curate
pentru începutul acestor vremi
ştii deja că cineva
răscolindu-le indiscret
ar putea ridica piatra
şi apoi chiar mai mulţi
dacă vei uita să le încui
sub lacătul tăcerii ucigătoare
dar tu nu îţi doreşti asta
n-ai mai fi niciodată ceea ce eşti
o incredibilă culoare
neinventată
mai degrabă
în fiecare viaţă prin care treci
aprinzi literele tale smolite
jonglezi cu ele chiar şi ultima judecată
ţipi
strigi
prin tine urli
căutându-mă tristă
arzi dorinţe fără falsă pudoare
aprinzi universuri
însuţi tu torţă purificatoare
cine are curaj
să arunce cu piatra
Adaugă un comentariu
Încerc eu să dau cu piatra:
strigi
prin tine urli
căutându-mă tristă
arzi dorinţe fără falsă pudoare
aprinzi universuri
însuţi tu torţă purificatoare
O ființă tristă, nu cred că e capabilă de acțiuni violente. Poate una furioasă.
Firește, poezia-i bună.
da Coza
Purificare prin suferinţă deci, vină asumată. Frumos!
Curajul de a iubi și de a mărturisi iubirea. Chiar și una interzisă. Nu cred că e o crimă.
Frumos ca întotdeauna.
multumesc frumos,Iris!
multam ,Sofia!
Cenuşa purgatoriului mistuie, ucide orice strop de speranţă. Este trăirea iluzorie a ecoului rămas în urma valului aprins şi nestins.
cine are curaj
să arunce cu piatra - chiar, mă întreb şi eu...
Gândul, puterea minţii, emanaţia sufletului împovărat, naşte versuri mereu surprinzătoare.
Aceeaşi admiraţie, ca întotdeauna, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE