purgatoriul tău

[paparuz adrian]

 

 

cuvinte cu miros de smoală

aşezi în sertarele de sus

ale minţii tale prea curate

pentru începutul acestor vremi

ştii deja că cineva

răscolindu-le indiscret

ar putea ridica piatra

şi apoi chiar mai mulţi

dacă vei uita să le încui

sub lacătul tăcerii ucigătoare

dar tu nu îţi doreşti asta

n-ai mai fi niciodată ceea ce eşti

o incredibilă culoare

neinventată

mai degrabă

în fiecare viaţă prin care treci

aprinzi literele tale smolite

jonglezi cu ele chiar şi ultima judecată

ţipi

strigi

prin tine urli

căutându-mă tristă

arzi dorinţe fără falsă pudoare

aprinzi universuri

însuţi tu torţă purificatoare

 

cine are curaj

să arunce cu piatra

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Încerc eu să dau cu piatra:

strigi

prin tine urli

căutându-mă tristă

arzi dorinţe fără falsă pudoare

aprinzi universuri

însuţi tu torţă purificatoare

O ființă tristă, nu cred că e capabilă de acțiuni violente. Poate una furioasă.

Firește, poezia-i bună.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Purificare prin suferinţă deci, vină asumată. Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Curajul de a iubi și de a mărturisi iubirea. Chiar și una interzisă. Nu cred că e o crimă.

Frumos ca întotdeauna.

[paparuz adrian]

multumesc frumos,Iris!

[paparuz adrian]

multam ,Sofia!

[Sofia Sincă]

Cenuşa purgatoriului mistuie, ucide orice strop de speranţă. Este trăirea iluzorie a ecoului rămas în urma valului aprins şi nestins.

cine are curaj

să arunce cu piatra - chiar, mă întreb şi eu...

Gândul, puterea minţii, emanaţia sufletului împovărat, naşte versuri mereu surprinzătoare.

Aceeaşi admiraţie, ca întotdeauna, Sofy!