Aş îngropa iubirea drept comoară

la rădăcini de secol părăsit,

când iernile în timpuri se coboară

şi visele-ntre ele s-au găsit.

M-aş depărta cu gândul de cuvinte

să nu tresară tâmpla în zadar

cât tu te naşti din altă rugăminte

şi zilele se-ascund în calendar.

Încerc s-ajung la margine de viaţă

cerând iertare miilor de sfinţi

că te-am iubit în orice dimineaţă

fiind atât de sinceri şi cuminţi.…

În culisele verii,

Natura repetă replicile

speranței,

pentru o reprezentație

demnă de Oscar,

dăruindu-mi surâsul florilor.

În balansul clipelor mă joc,…

Se pierd păduri în calendare

şi filele se rup cu fiecare zi,

ascunse-n anotimpuri oarecare

fără să ştie unde s-or opri.

Cocorii înşiraţi pe creasta zării

împing apusul înspre răsărit,

să nu mai stea luceafărul uitării

deasupra unui nufăr înflorit.

În prag de zori albiţi de rouă,

îngenuncheată floarea de cais

îmbracă ramurile-n haina nouă

să nu rămână viaţa doar un vis.

Se leagănă copacii-n…

ridică inima aceasta

din ea cad stele frânte 

închin-o la icoane 

în verde neînceput

spală-i strigătul

să nu mai numere colb

în cărarea sfârșitului 

ai dat vacanță albinelor și mi-ai arătat intrarea în casa lor

m-a întâmpinat parfumul verilor noastre…

Zilnic aud cum întunericul frânge priviri,

fuioare de ceaţă stau agăţate pe ramuri

şi doar inima ca un clopot loveşte în viaţă,

de multe ori am impresia că vrea s-o sfărâme,

picură pe străzi grijile unei zile trecute,

câte gunoaie, Doamne, câte gunoaie s-au strâns

de la oameni cuminţi, de la femei desfrânate,

de la preoţi păgâni, de la bătrâni fără vârstă,

ochii sufletului caută averi într-un coş cu tămâie,

am nevoie de-o lacrimă alba, fără…

N-aveţi un înălbitor

pentru noapte ?

de pus în automatul

de spălat coşmaruri?

din albul pur să ne privească

Luna, croşetând ferestre.…

Ți-am pus felinare pe ramuri uscate

Și pasăre-am fost într-un timp otrăvit, 

Ți-am șters ochii verzi de stele ghimpate,

Copacul meu drag, de când ai orbit?



Mi-ai fost fereastră cu noaptea pe umeri,

Prin tine-am zărit primăveri ce s-au dus

Către zarea-n care-ai uitat să mai numeri

Câți vânători au pornit spre apus.

Pe-un…

Gândindu-mă la tine în seri fără ninsoare

cream imaginar o lume doar a noastră,

livezi cu fluturi albi ce învăţau să zboare

purtau pe ramuri cerul cu mantia albastră.

Nu deranja nici frigul sosit din întâmplare

eram un rug aprins de doruri şi nevoi,

simţeam pe umeri clipa ca semnul de mirare

în umbra unei lacrimi, din ochii trişti şi goi.

Mutam aievea zarea cu palma tremurândă

să văd dacă-n livezi aceiaşi fluturi zboară,

sau dincolo de…

(pantúm)

Cade iarna peste vie,

Ca un voal de pânză gri;

Sub a nopţii draperie

Zboară gânduri în fâşii.

Ca un voal de pânză gri,

Cerul mantia-şi răstoarnă;

Zboară gânduri în fâşii –

Amintiri vuiesc din goarnă.

Cerul mantia-şi răstoarnă,

Peste câmpuri, peste văi;

Amintiri vuiesc din goarnă,

Ochii lui îmi sunt călăi.

Peste câmpuri, peste văi,

Urlă vântul în…

Eu sunt la fel, iubito,-n acest an

am pus doar visurile l-a-mplinit,

dorind să aflu câte-au fost în van

şi câte dintre ele m-au rănit.

În rest e-o dimineaţă foarte rece

se-anunţă ceaţă-n zonele de jos,

tu dormi când visul te petrece

prin gingăşii de suflet luminos.

Cu mine somnul s-a lăsat învins,

este târziu să picure pe pleoape,

un răsărit din ceruri s-a desprins

şi a căzut de geană mai aproape.

Eu sunt cum tu mă ştii de-o…

se așterne pe obrazul dimineții

firav

 o șuviță de nepăsare

 ceasul bătrân al bunicii

din bucătaria edenului

merge înapoi

 poate timpul  nici nu există

plouă

plouă de jos în sus

Marilyn Monroe

adăpostește toate amintirile din viitor

sub rochia ei albă

 Dumnezeul tău te-a uitat

sau poate niciodată

 nu a vrut sa te…

dă-mi ochii înapoi

să-mi cer iertare

s-aud cum se-mplineşte-un vis de floare

puterea pietrelor să tac

acum

când pe sub ape tulburi zac

şi mângâierea-ntâiului cuvânt

dă-mi-o 'napoi

cât cerul plânge-n gând

lumina lunii că speranţe nu-s

puterea soarelui când este la apus

da-mi timpul înapoi

pentru plecare

spre-acolo unde niciun zbor nu doare

Bucolică

Cerul întins pe pământ se lipise de zare

Când mi-au atras privirea lupii în azimut

Mergeam amândoi fără putință de scăpare...

Am privit soarele sus. Și mi-am zis că e mut.…

Primeşte astăzi razele de soare

să le păstrezi în fiecare gând,

şi poate-n altă clipă viitoare

vom încălzi cuvintele pe rând.

Nu vreau nimic, decât să-ţi fie bine

oricât ne-ar blestema în seri târzii,

aceiaşi sfinţi cu ochii de feline

goniţi din rai prin alte galaxii.

Să te ascund cu sufletu-n pădure

unde sălbatici cai se odihnesc,

printre miresme fragede de mure

şi nechezat de mânji să te găsesc.

Să-mi spui de ce-n atâta…

La tâmplă sărutul tău s-a ofilit

doar mâna-i simte lujerul de dor

şi lacrima ce între buze s-a strivit

s-a transformat, iubito, în fior.

Adeseori rămân parcă-aşteptând

să înflorească pomii-n plină iarnă,

să stea din nou cuvintele la rând

cât cerul vrea ninsorile să-şi cearnă.

E felul meu de-a te-nţelege uneori

când rănile uitate sângerează,

şi trec aievea umbre printre flori

speriate că în lacrimi se-nserează.

La tâmpla mea…