O tăcere de ţinut minte

[Costel Zăgan]

Şi tu ai voie să taci  

 

tăcere de-nvăţătură  

 

s-o iubeşti în draci  

 

cu scântei la cotitură  

 

 

 

Tăcere de-nvăţătură  

 

tăcere precum rana  

 

să taci cu stele-n gură  

 

ziua să o bei cu cana  

 

 

 

Tăcerea precum rana  

 

s-o iubeşti în draci  

 

încremenind ca stana  

 

şi tu ai voie să taci  

 

 

 

Tăcere de-nvăţătură  

 

să iubeşti fără măsură  

 

 

 

Costel Zăgan, CEZEISME II  

 

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Cuvinte cristalizate.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Bună poezie, mesaj cu miez. Apreciez!

[gina zaharia]

Tac. Și aplaud!

[Valeria Merca]

Aș renunța și eu la ca (să taci). Nu sună poetic, în opinia mea.

Alminteri, imaginativ, spus verde-n față, răspicat, așa cum ne-ați obișnuit.

[Sofia Sincă]

Mesaj interesant, așa cum sunt toate ale tale. Însă versul, azi ai voie ca să taci, fără ca. Știu, va suferi ritmul, dar și așa ritmul e cam bizar...

Dar am citit cu plăcere,

Sofi