Dau haina de pe mine jos

și îmi desfac pieptul

să zboare inima 

mă prind cu amândouă mâinile 

de coaste și le trag în lături 

grea sfâșiere 

fac loc luminii fac loc inimii 

nici să intre nu vrea nici să zboare 

inimă pieptul meu e prea mic

iar dorul tău e prea mare

cum să te mângâi cum să te împac 

ia de ici puțină lumină 

din cântec așternut îți fac 

te legăn te strâng…

Clipa cea repede

Fugară clipă, vânătă dogoare,

Cu-arare străluciri, ca de pepită,

Spre veșnicia, crâncen risipită,

Se-aruncă-n blânda curgerii vigoare.

De freamăt sur, când frunza e cârpită,

Azurul, încă trist și fraged, doare

Şi, dizolvat în lactescenta-i boare,

Lucește stins, stohastic, o clipită.

Orfeu coboară-n albii de-ntuneric,

Pe firul smuls din trup de arahnidă,

Sub geana universului himeric,

Chiar fluturii…

Există legi care ucid cuvântul,

sunt cimitire unde morţii plâng,

cutremure ce scutură pământul

şi flori ce-n frumuseţea lor se frâng.

Sunt oameni care seamănă-ntre ei

şi suflete ascunse prin statui,

destine rătăcite-n flori de tei

prin anotimpuri date nimănui.

Există pretutindeni o viaţă chinuită

cu clopote ce-n negură o cheamă

şi locuri unde singura primită

e clipa-n care moartea o destramă.

Acelaşi secol dus spre…

                      Cântare

Zarea-și închide pleoapele impure

Şi trandafirii-și scutură potirul,

Mai tainic se aprinde-n mierle trilul,

Așchii de cântec zboară sub secure.

Se sparge,-n matca vremii, hidrargirul

Şi stau pungașii pregătiţi să-l fure.

Cât poate cântăreţul să îndure,

Pe-un orizont puhav punându-și girul !

De noi, nu-și mai aduce-aminte Cerul,

Ce fruntea ne-o scălda-n lumini rebele,

În ochiul veșted,…

lumea mea

e incredibil de aproape

mai aproape decât atingerea

și decât vederea

la fel de aproape ca Dumnezeu

( sau la fel de departe

mi-ar spune cei care nu au pășit

niciodată

în lumea lor )



e ușor să-i recunoști



sunt zidurile reci

printre care te strecori



casele cu uși…

Ca pâinea caldă, iată, vara trece,

În urmă-i vise și perechi de fluturi...

S-o iei cu tine-ai vrea, să nu mai plece,

Miresme să-ți presare-n așternuturi.

Amurgul roș cu trena-i aurie,

Vegheze printre brazii-nalți cât casa,

Iar nopții, dalb prilej de poezie,

Un tril de greieri îi aștearnă masa.

Popas râvnit, sub bolta luminată,

Rămână luna - paznic blând, cuminte!

Doar somnul care va veni îndată

În pace și iubire ne…

Nirvana e o domnișoară desuetă

cu apucături victoriene

stă la țară

cultivă trandafiri albaștri

arbori ayauhasca

și crește fluturi imperiali

din sufletul ei

 noaptea zboară licurici roz

insularii nu-i cunosc limba

 și nici menirea

dar eu am înțeles

licuricii ei noctambuli

zboară numai

pentru a-mi arăta calea

mă întreb cât de multe am împărţit între noi

rămân dezamăgit câteodată că parte

din ele au avut disproporţii

nu le enumăr

las viaţa să-şi ducă răzbunarea până la capăt

iubirea noastră trecuse de mult apogeul

simţeam împreună fiecare fior

alinam trupul

sărbătoream iertarea

bucuram cuvintele

gesturile scăpate instantaneu ştiam cui aparţin

ele veneau în oglindă singura diferenţă era

că nu trăiam întotdeauna aproape

plângeam…

Răstoarnă-mi o parte din cer

pe tâmpla ce iarna o ninge,

şi cânta-mi din nou lerui-ler

când focul în sobă se stinge.

Ascunde-mi prin riduri colinde

cetăţi de zăpadă prin flori,

sub pleoapele tale mă prinde

când sufletul plânge-n culori.

Mă strânge la piept când îţi cer

şi du-mă-n oglinzile sumbre,

din ele s-adun trist mister

pierdut între lacrimi şi umbre.

Ninsori ce sosesc într-o seară

dau farmec colindelor vechi,…

Alice nu mai e pe aici

în fiecare chip

regăsesc câte o viață

uite

frumusețea aceea blondă

am fost eu

pe vremea Atlantidei

pleșuvul cerșetor cu flașneta

am fost tot eu

Gerula

copilul din parcul maimuțelor

îmi…

Mai ninge-ntr-un capăt de ţară

pe-un deal cu livadă de pruni,

la geamuri cu gânduri povară

lăsate prin timp de străbuni.

Icoane pe prispele ninse

privind către poartă cu jind,

de zidul uitării stau prinse

ca viaţa-ntr-un simplu colind.

Tot ninge şi nimeni nu spune

câţi pruni mai rodesc ca-n trecut

când fulgii sunt doar rugăciune

şoptită-ntr-un suflet pierdut.

Mă las viscolit şi mi-e dor

de prunii ascunşi în ninsoare,…

înghesuită, ca-n gamelă,

cu stufărișurile-alegre,

se-ntoarce delta în nacelă

să pună foc pădurii negre.

pe unde se-nfurci sub piele:

cu lini, cu crapi, cu roșioare,

din zodiile fără stele

aduc profeții orbi…

Unde-mi ești, cpilărie

( elidă )

Timpul scurge în clepsidră anii ce n-o să învie:

Eu te caut, strig întruna – Unde-mi ești, copilărie?

trec dincolo de realitate cu gândul

îmi place să stau ghemuit în coaja unei amintiri

de aici urmăresc liniştit toate anotimpurile

cu grijile şi neînsemnătatea lor

deschid pleoapele viselor şi văd diformitatea

lumii aşa cum e

cu credinţa şi batjocura ei

cu lacrimile şi zâmbetele ei neştiute

văd icoane cu sfinţi coborând din cer

ca o ploaie de stele

niciodată verde

niciodată adevărată

cimitire cu flori

îngrădind o zare …

Culori închise-mpodobesc pervazul

când stelele lumina şi-o răsfrâng

şi trepte-n riduri a făcut obrazul

spre templul unde visele se strâng.

E mult prea frig în falduri la perdele,

fotografii din rame vechi zâmbesc

şi-n micul univers cu flori rebele

sunt singurul ce dragoste cerşesc.

Ador natura verde-n simple armonii

şi nu doresc căderea printre brazi,

aştept din orice depărtare să revii

să rătacim un ieri in mâinele de…

am zărit biata umbrelă

perpelindu-se sub soare

slabe palele de vânt

smoc de stuf

din frunte-i zboară

și proptită-adânc  în maluri

coasta mării furibunde

o despoaie întinându-i

umbra

agățată-n valuri

alerg pe linii de tramvai

cu orizontu' lângă pleoapă,

scărița șeilor de cai

îmi bate-n hărțile cu apă.

simțirile, pe caldarâm,

depun în gura verii ouă

în timp ce pică, din salcâm,

cu…