Un oraş de nebuni răsuflând aerul uscat şi amar al verii

Bomboane în celofan colorat aruncate între buruieni provinciale

Scrâşnete de şine în vise cu pieliţă subţire de dor

Boli nervoase în sanatorii albe pline cu ventriloci

Fluturi deraiaţi în capul pieptului

Sărutări pe vârfuri de degete amorţite în încleştări

Sistole mirate mişcându-se pe vocea ta

Respiraţii sacadate de palmele care mă cuprind

Nopţi dislocate dintre pereţii aortelor…

Degeaba duc paharul la gură,

îmi trece un foc prin plămâni;

nu-l stinge vreo băutură,

mă arde până-n ţâţâni...

De parcă inhalez prenadez

în ritmuri apuse, împung

feudalismul cu un do diez,

dansez menuete şi plâng.

Mai treci pe la mine, deseară,

dar nu, ar fi inutil;

am ajuns o statuie de…

- Totu-i iubire,

răspunse trandafirul

ciobului de tină

certăreț.

- Dar spinii,

ghimpul?

- Ei sunt

însemnele-mi de-osândă și de preț,…

Zăpada de peste drum s-a topit,

Moartea lui Labiș, ar fi avut 80 de ani,

Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,

Primesc o scrisoare din adolescența mea

Sfâșiată,

Picuri de sânge pe hârtia virgină,

E ceasul trei spre dimineață,

O liniște funebră învăluie orașul,

Dormi, orașul meu etern,

Am să mă culc și eu, cine se va trezi

și unde?Pagini neașteptate,

Parfumul scrisorii furate,

Atenția mea – un paratrăsnet,

Pumnalul și crinul,…

vara târzie desface orice ramură până la lujer

așa cum vântul usucă sarea

ce se scurge din rufe decolorate

lacrimi ale stelelor neodihnite

șterg rotundul până în abis

pe când luna mi se zgribuleste în palme

/păpădie desculță în amurg/

îmbrăcată în cămăși de in

îmi perii părul înspre toamnă și

vopsesc în ulei de cânepă nopțile verii

sau dansez cu luna în pantofi

în timp ce aburul râului se ascunde între sâni

/peruzea între…

Petalele cad...

- Maică albină, de ce

le-ai spus de aripi?

*

Plouă. Fumul pe coş...

Frig. Nu-i nimeni pe-afară,

cruci putrezesc.

*

- Nu te…

Balansa precum remorca

superlong a unui tir

şi avea ceva din Schiffer,

 ceva din Amanda Lear,

că i se topise pielea

 prin textura blugilor

şi părea o anacondă

fără înger păzitor.

Cum să treci aşa pe stradă,

 fără nicio garanţie?

Fac şoferii busculade,

semaforul intră-n vrie

şi din zece-n zece…

Îmi picură ploaia pe gânduri,

până se dizolvă cuvintele și ajung șoapte,

murmur,  să pot să aleg literele

 și să compun versul acoperit de norii

cu umbrele de flori,

 iar parfumul lor să-mi amorțească dorul,

vinovat că nu pot adormi.

Mă rog, Doamne, în bisericile tale tot mai goale,

când te simt la fiecare pas…

Atunci, apele înspumate îşi opreau respiraţia.

Ceva pâine şi câţiva peşti; parabolele nu prea ţin de foame.

Înţelegem atât cât pădurile desfrunzite vor;

cine le sărută scoarţa din care ridurile frunţii noastre

şi-au modelat drumurile sării?

Iată, femeie, acesta este numele tău, poartă-l în afara grădinii,

ca secretul în sandale de fum

al păsării plutitoare pe…

Poezia-i arborele meu genealogic De pildă

azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu

Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc

Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris

ultimul poem de dragoste La prima oră ies

din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile

foarte bine puse la punct Cafeaua pare să

dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre

colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii 

de cal pe foia imaculată…

Când neguri calea îi aţin,

Îşi  poartă codru’ pasu'-i lin

În greu suspin.

Se duce  vara-n treaba ei,

Purtând stindard parfum de tei

Prin anii mei.

Ca dus e sturzul! Şi el… dus!

Dar câte-au mai rămas de spus

Pe boltă,  sus!

Albastru  n-o să mai visez,

A  vremii barcă ancorez

Şi-am  să valsez

Pe marea de frunze  rănite,

În pragul toamnei…

Născută din păcat, dar fără vină

Sunt condamnată să îmi aduc aminte

Legată de curcubeu cu două cuvinte

Simt în jur miros ciudat

De parcă ţi-ai legat calul de turle

Şi acum arde

Cu tot cu biserică.

Ochii mei singuri au mai fost pe aici

Deodată văd pe cer două copite

Încearcă să scrie

Sau îşi sapă mormântul

Sub ramul timpului

Îmi pictează portretul

Cât sunt de frumoasă

Cineva

Va fi fost îndrăgostit de mine…

cine eşti

cum ai intrat în sângele meu fiinţă

nefiinţă

când nimeni nu mai avea acces la inima aceasta sigilată

vietate cu ochi de  chihlimbar

te-ai aşezat

confort sporit

pe  treapta de sus a inimii mele

şi îmi  molfăi delicios jugulara



nu te pot păstra

eşti doar un vagabond visător

cu…

Hai, surprinde-mă, aruncă  fericirea în mine,

cu nopțile și zilele, toarnă bucuria flămândă

pe timpul ucis.

Este toamnă iar și nimeni nu-mi spală versul

cu ploile grele, apăsătoare depresii, tratate în doi.

Hai, amăgește-mă că am găsit formula perfectă

în care eu și tu formăm cea mai stabilă substanță

nedescoperită dar…

nu îmi este dor decât de cărți

cărțile acelea cu obraji roz

din care guști fericirea cu fiecare raft

și-ți umpli paharul la nesfârșit cu cerneală și gânduri

cu umbre și miros de tipar

cu flori presate și pagini ronțăite de șoareci

de iubirile din trecut

nu îmi este niciun dor

ca niște cărți dintr-o bibliotecă ambulantă

dorm pliate gingaș pe umbra mea mioapă

le-am rotunjit colțurile cu inelarul

și le-am uns cu mir scurs din…

- Oare de ce mărul

niciodată

nu crește pe vrej?

a-ntrebat vița de vie

pe teologul șarpe,

care prin rai fusese

vistiernic,

acrișoarelor ispite…