Somnul de-a mă naşte

somnul de-a mă naşte

crochiul din ochii tăi din care nu mai ies

obolul ce mereu îmi mută polii

negrul din odihnă mă ispiteşte dincolo de prima uşă

somnul de-a mă naşte 

îmbrăţişarea materiei întinde spre mine un…

călăi ai cetăţii

otrăvesc urletul gleznelor căzute

camuflaţi

în cuibul gândului

dezbat problema sărurilor

aici nu vor birui

în faţa învăţăturii rămân reptile

au tot ciopârţit fundalul sunetelor

puse în cerc de efemere anotimpuri

şi tot nu s-au…

ți-am furat lacul

te mândreai că l-ai conturat pe vârful muntelui

și numai reginele au acces…

ÎN SIMBIOZĂ CU CLIPA...

                                    trăiesc

                           în simbioză cu clipa

               ce-mi curge tainic prin labirinturi

                          adâncită de sufletu-mi

              agăţat de cârceii de ploaie cu soare

             peste cei striviţi sub greutatea trecerii

                      ca o torţă trimisă din stele

                                    …

a fost

să descopăr gingășia privirii albastre

mai înalt de ființă

devenind supusă

gândesc doar cu sufletul

buzele sunt ecoul spontan al rugii

 

iarăși singură

contemplu muntele sfântului semn Arunașalla

încă păstrează culoarea purpurie

acesta este fundalul limpede și luminos

al existenței sau ne-existenței

punctul de reper

imposibil să rezist farmecului său

orice aș face

oriunde m-aș afla…

noaptea ne şterge de pe faţa pământului

ne acoperă cu plăpumi de beznă

parcă ne-ar proteja de ceva…

în bunker-ul întunericului

stăm ascunşi de lumini false

la capăt de lume pâlpâie becuri

se ard  pe rând ca 'ntr-un coşmar

precum lumânările stinse de vânturi cosmice…

privesc cerul trist

văd corbul negru

care ne…

"Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi

nu ştim, dar suntem doi."

              Lucian Blaga- Cântec în doi

Ţi s-a dat înainte de a te naşte

să cunoşti risipirea, dragul meu…

De-aş fi râu,

te-aş purta spre țărmurile mele

să-mi încolțeşti iubirea-n…

Miroase a eu, 

miroase a tu, 

miroase a dacă 

vom fi împreună 

o zi, 

sau o noapte, 

o viaţă întreagă 

aici, 

ori dincolo-n moarte! 



Miroase a viaţă 

miroase a moarte, 

a sânul de fată 

cu gura cireaşă, 

miroase a mosc 

şi sudoare, …

există un cadru legal

pentru poziţionarea stelelor pe cer

ziua sunt felinare în stare de criză

şi migrează spre marginea lumii

cu puii atârnaţi de colţurile înnegrite

stau lângă izvorul despletit

ce potoleşte ideea de viaţă

a tuturor făpturilor emblematice

aşezate în zonele cu risc mare de pierdere a demnităţii

sunt legătura de suflet între umbre şi destine

tăcerea lor e un picior de infinit

se…

Adorm pe-un pat de ferigi… În lumină

Se îmbăiază cerul altei veri

Visez că-n pumni ţin apă cristalină

Şi beau izvorul tău de mângâieri

Privirea ta-mblânzeşte adevărul

Zăpezi de vorbe ning din zori în zori

Cât fluturi albi spre linişti îşi iau zborul

Şi duc pe aripi pulberea din flori

Seminţele de râs, în lutul firii

Ne încolţesc pe rând! Printre culori

În paşi mărunţi prind dansul fericirii

Şi…

Învăluit în ceaţa

de un miros fad,

inspira aerul cu putere

pentru a încerca să-şi oprească…

inima să-i mai bată nebuneşte.

Brusc

se lăsă

un fel de linişte

şi cu ochii mari deschişi,

întrezărea dincolo de un surâs:

nu era decât o iluzie…

programasem o oră de tăcere

degetele se lipiseră pe tastatură

un blocaj de nesuportat

îşi stăpâneau cu greu cuvintele

unghiile mânjite cu lac de proastă calitate

simţeau privirile tăioase

alegeam din bara de instrumente

caseta cu new font colors

la capitolul comentarii vulgare

maşina de tuns iarbă deţine primul loc

nu şi-a definit în totalitate intenţiile

obsesia pentru curentul…

Simțeam cum lângă mine timpul se-ntristează

Când frunzele-și vorbeau în adieri de vânt,

Cum ochiul depărtării prin noapte lăcrimează

Împrumutând suspine la fluturi pe pământ.



Pășeam ușor pe-alei rămase-acum în amintire

Să nu mai răvășesc tristețea printre gânduri,

Și nu-ncerc în zadar ca să-mi mai vin în fire

Când sufletul își pune suspinele în rânduri.



Trăiam un dor necunoscut de nimeni printre flori

Iar ziua devenise…

Crochiu  poemă

m-ai hăruit Tu Doamne

în crochiul clipei să mă ţintuiesc

ca un păianjen magic să ţes ultramarinul

poveştii tale de iubire în aripă de lavă-incandescentă

să-i dau dimensiune de miracol…

dã-le încolo de tristeţi

sparg durerile cu patimã

una câte una

fiecare pahar cu pelin

vieţii îl închin

fiecare iuţire mã-nvaţã

necunoscutul dintre spini

nebunie în cãlcâie

înalt în paşii ce-o sã vie

ameţitoare plete

verdele câmpiei

sub buze fragede

strivesc o veşnicie

în clipe de dor

te împletesc iubire



dansez de nebun

doar s-o face…

Cu un accent răguşit

de adâncimile-i de nepătruns,

a rămas cu privirea

pierdută în depărtare

stânjenit în elanul

bucuriei sale.

Cu capul între mâini

îşi simţea sufletul

apăsat de nelinişte

privind apa curgând…

Părea că se afundă în abis.

m-am trezit la ora închisorilor

trebuia să ridic zidul să evadez

doar o singură dată îmi era permis…

sămânţa creştea în infernul zilei

din mâinile mele

din ochi

din gură

căindu-se pentru adevăr

ritmurile orientale şi bătăile inimii

se auzeau la fiecare gură de aerisire

canalul duhnea a minţi leneşe

a suflete coborâte în smoala timpului

nici nu m-ai auzit când am strigat

am brăzdat cercul plângând amarnic

dormeam în infern

ai cerut să mă ridic 

mi-am continuat…