a fost
să descopăr gingășia privirii albastre
mai înalt de ființă
devenind supusă
gândesc doar cu sufletul
buzele sunt ecoul spontan al rugii
iarăși singură
contemplu muntele sfântului semn Arunașalla
încă păstrează culoarea purpurie
acesta este fundalul limpede și luminos
al existenței sau ne-existenței
punctul de reper
imposibil să rezist farmecului său
orice aș face
oriunde m-aș afla
conturul blând rotunjit al crestei sale
desenează căderea-n gol
albastru adânc
strălucitor de stele fără număr
se boltește
licuricii transformă grădina
într-un covor de lumină plutitoare
încă o privire
o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară
la pâlpâirea felinarului
care vede neștiute
plouă încet
urc în carul unei Urse
și mă scufund în noaptea înmiresmată
izgonită dintr-un măr
Adaugă un comentariu
multumesc frumos de trecere si citireeeee...cu drag
uffff...intr-adevar este mai....firave punti de legatura perceptibile mai greu....intr-o traducere libera este o idee simpla...intreaba-ma si raspund...:D...multam
multumesc Sofy...o seara frumoasa!
Io-l găsesc cam încifrat.
da Coza
Metaforele tale tale transformate în aur te vor veghea armonizate cu farmec şi cu aură.
Cu deosebita plăcere a textului, Sofy!
multumesc mult George...cu prietenie si drag
Lisia, multumesc...corectat...cu drag
Gina, multumesc mult...cu drag mereu si eu...
multumesc Miha, cu drag si eu de comentul tau...
mă urc în carul unei Urse - pleonastic, ursă înseamnă car; de preferat "urc" în loc de "mă urc".
Poem care încântă. Felicitări!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE