dreptate ai

să mă cerţi

cuvintele mele

sunt tot mai subţiri

aplecate uneori străvezii

şi mai ales seamănă prea mult

între ele

aici Soarele vine de sub acelaşi nuc

din care număram cerul

până la un miliard

oamenii la noi sunt tot mai rari

mult mai puţin încăpăţânaţi

să păstreze dorinţe

nici eu dragul meu drag

prin singurătatea mea monotonă

nu mai găsesc…

eşti zâmbet de clown

pictat pe obraji

lacrima falsă ce curge în cupa cu vise

te sorb ca pe-un venin sau drog ...

te prefaci că dormi în braţele mele

şi pătrunzi în trupul de hârtie

ca o cerneală roşie

îmi curgi prin vene

în locul sângelui

ţinându-mi inima captivă

în cuibul de oase

ce freamătă la fiecare bătaie

te-aş dona unui muribund

dacă n-ai fi o grupă sanguină a nebuniei

incompatibilă cu viaţa

te-aş lăsa să…

chiriaşii treceau grăbiţi lovindu-se de rutină

purtând două sau mai multe sarcini pe umărul stâng

plin de vopsea decorativă

se mai linişteau la prânz între telefoanele mobile

şi cojile de seminţe scuipate pe covorul diform

ceasurile sunt mai distrugătoare decât bombele

au legături directe cu sistemul nervos central

conexiunile sunt de cea mai bună calitate

alergatul până la magazinul din colţ şi căratul…

Ca să se trezească

din vidul în care plutea,

şi-a sucit

şi răsucit

pe toate părţile

gândurile

din izolarea

şi deznădejdea sa

cu sentimentele

ce-l însufleţeau

în spectacolul mişcător

al necunoaşterii

lucrurilor vieţii

încrucişându-şi braţele.

Îşi deschidea mintea

să câştige timpul pierdut.

Dacă gura ți-ar fi timp

aș revărsa clipe noi

pe buze de freamăt

înaripate din măr

Viermii din cotoare

vor dansa fierbinte roșu

de gingii obosite

în măsele de minte

Cresc îndoit arc

la poala-ți fecundă

ridică-te... oră

și voi fi drept!

08 05 2012

Ștefan…

Întoarcerea lupilor

vin lupii, flămânzii

se-ntorc

odată cu ei

coboară îngheţul

izvoarele se ascund sub pământ

teroarea aleargă prin sânge

intraţi în case

închideţi ferestrele şi

trageţi oblonul

peste voi

baricadaţi uşa

nu mai aprindeţi lumina

pruncilor, ochii

lănci de gheaţă le sunt

şi dinţii

le apar mai devreme

pe marginea ferestrei

cineva…

că pe partea mea de cer

ai desenat o floare albastră

și că i-ai împrumutat culoarea dorului din gânduri

prea nu se vede nimic

desculță pășesc nesigură prin iarbă

nu ating tăcerea

caut cu privirea cerul

cerul nostru

sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii

și dezgolirea sufletului

aș vrea

să trec alături de gând

amintirile de pe tâmplă 

iubite

cerul meu are chip de…

fac autostopul pe şoseaua ce duce spre nicăieri

maşinile sunt ca femeile

te iau la ocazie rablele

cele sofisticate se ciocnesc cu stâlpii singurătăţii

e tot mai frig

şi ea tace tot mai mult

conduce cu grijă

ocoleşte gropile din asfaltul vieţii

până la ultima

pe care n-o poate evita

cu zâmbetul pe buze mă cufund în cernoziomul rece

adorm în cântec de motor ce toarce

femeia e un dric

dansează cu tine pe sunetul clopotelor care…

VARA-ŞI STRECOARĂ PRIN FRUNZE ZĂDUFUL..

Vara-şi strecoară prin frunze zăduful,

Trec stropii rebel răpăind dinspre nor

Şi cercuri de aripi dansează în zbor,

Papura-n apă îşi piaptănă puful.

Porumbul în pârgă îşi joacă zuluful,

În vântul ce-adie prin lanuri uşor,

Iar razele-n flăcări pe boltă cobor,

Pe dealuri sumeţ vărsându-şi năduful.

Bătrânii trudiţi se-ntorc de la muncă,

Al…

eram risipitori de curcubeu și nici nu știam asta



fumam sălbatic

ochii tulburi ai orizontului



am fi putut îmbrăca în tandrețe

toate dunele de nisip

ba chiar am fi tras printr-un inel

fundul oceanelor



ne puteam întoarce la cutia cu plastilină

sau chiar la așteptările fără sens



în momentul echinocțiului

puteam să-ți tatuez pe limbă 

versuri de bacovia



sau puteam mirosi a zid îmbrățișat…

E grilajul în zbor

de tocire pură

înnodând dezlegarea

din ceruri

E scara pierdută

în grade de zero

plus sau minus

de neterminat infinit

E pasul incert

de dimineață

sigur dar greu

în glezne de coate

Ori felia de pâine

ce 'onomatopeează'

strigarea de…

trăiesc prin clopotul bisericii

dangătul lui îmi spune

când moare cineva

atunci, aud

cum cad cireşile-n livezi

plâns

peste ochii închişi

zgomote moi, vătuite

ale unei agonice armate

aud

cum peste pietre

coboară curcubeul

să coloreze somnul celor duşi

sau când se naşte cineva

spre a reface

rezerva de lacrimi

a lumii

dangătul clopotului îmi spune

când fratele

îşi vinde…

Dumnezeu m-a rugat să îmi pun sufletul pe lespedea albastră

nu ascultasem poruncile niciodată

eram  singură aşezată  paralel cu mişcările ciclice

când am văzut link-ul subliniat

în caseta din partea stângă

ştiam că totul se termină brusc

şi timpul se va sfârşi odată

libertatea este relativă indiferent cât de sus vei zbura

sunt viruşii normali şi killerii de precizie înaltă

avem nivele de filtrare…

Am sărutat abisul

atât fără de noi

și visul ce abrupt…

Absorbit

în contemplare

ca şi cum

ar fi acoperit

adâncuri de nepătruns,

buzele i se mişcau

din ce în ce mai încet

agitându-se

în aerul proaspăt al dimineţii

cu imaginile ce defilau prin faţa lui,

cuvintele i se încurcau în minte,

rămase cu gura căscată,

ar fi murit din lipsă de aer…

la început am râs zgomotos necunoscând obiceiurile din stepă

cu buzele crăpate şi tălpile fără carne îngenuncheaseră

au scos un instrument muzical

o ciudată arcuire a unui lemn de abanos foarte mic

ce scotea sunete stranii

îţi intrau prin toate încheieturile şi te doborau

vocile unora se uneau cu pustiul trimiţând săgeţi

în toate colţurile universului

vântul a fost primul element care mi-a sfărâmat îndoiala

când…