Turnul Babel

[Anca Tanase]

trăiesc prin clopotul bisericii

dangătul lui îmi spune
când moare cineva
atunci, aud
cum cad cireşile-n livezi
plâns
peste ochii închişi
zgomote moi, vătuite
ale unei agonice armate
aud
cum peste pietre
coboară curcubeul
să coloreze somnul celor duşi

sau când se naşte cineva
spre a reface
rezerva de lacrimi
a lumii

dangătul clopotului îmi spune
când fratele
îşi vinde devenirea
flămânzi,
şacalii
încep să dea târcoale

în rotitoare ape
cad biserici
în pas de marş
vin hoarde de zidari
să reclădeasca Turnul.

[Anca Tanase]

Multumesc, dl. nutzu!

[Anca Tanase]

Multumesc, d-na Lazar!

[Vasilisia Lazăr]

Excelent poem! Toată admiraţia!

sau când se naşte cineva
spre a reface
rezerva de lacrimi
a lumii

[Anca Tanase]

Multumesc, Sofia, dar nu l-am denumit improrpriu, pentru ca atacurile furibunde ale ostilor raului (la noi si aiurea, in Europa si in lume) m-au dus cu gandul exact la aceasta incercare de reconstruire a acelui turn al trufiei si rautatii in incercarea de a darama (daca se poate) si Cerul! Ceea ce nu inseamna ca se va si reusi!

[Sofia Sincă]

Impropriu cred că ţi-ai numit poezie Turnul Babel. Acest turn are cu totul altă semnificaţie decât cea din poezia ta, Anca.

Aici tu vrei să demaşti prin metafore răutăţile lumii, decăderea umană, pe când Turnul Babel a fost construit pentru faima lumii. Povestea lui este lungă şi complicată.

Luat ca element prevestitor de rău clopotul bisericii devine totuşi singura salvare prin reconstruirea unei lumi mai bune.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!