Haiku (LVI)

Broască-ţestoasă

Pe sub pomii înfloriţi –

Liniştea zilei

Haiku (LV)

Prin castani uscaţi

Putrede cuiburi de sturzi –…

Când haina era veche, scotea bunica firul

Și-i depăna, nou, rostul, cât poartă ciocălăul.

Tu ce-ai să faci din umbra-mi ce Ți-a-noptat papirul,

Că încă poartă aur ce nu-l coclise răul?

Asemeni cu lăcusta, peste mireasmă, saltu-i…

mi-ai fost la fel de drag

ca ziua în care se coceau fragii în deșert

alunecasem pe un covor de săbii

unele ucideau fantastic altele înfloreau

la marginea zidurilor



se zăreau copite de amurg

dezlegaseră izvorul în sensul spicelor de dor

și urcau și urcau pe brațul tău

până dincolo de stele



oprește-te nebuno mă certai

pe umerii tăi plouă cât pentru șapte oceane

pe pod trec batalioane de…

imaginează-ţi

că iei dintr-o sfungată

felii de soartă unse cu muştar

şi-apoi 

ieşind din acul de cravată,

îţi bagi şpiţu-n el de insectar...

să nu-i deschizi priveliştii

veranda

încheie-te la amănunte,

dacă poţi,

şi fugi c-un…

motto: „nu mai ştiu nici ce sunt

nici ce fac”

– Mozart

fiecare din noi avem un surâs

o umbră acidă aruncată pe umăr

cicatrici fără sens

o voinţă cu ţesuturi tăiate până la os

şi apoi inspectate cu ochiul rotund

al corbilor pe o iarnă târzie

poate nu ai observat

nu te mai întreb nimic

ard de nerăbdarea zilei de mâine 

cu mişcările a trei luntraşi

buştenii aşezaţi…

Mai tânăr ca lumina am ispitit pelinul,

Nu-mi iscodiți coralii că n-au pe hărți ostrovul.

Cum, Tu, fără cerneală, c-un flutur scrii ceaslovul,

Iar litera de moarte mi-o cumperi cu rubinul?

Oh, ce n-aș da, și-arenda, să-mi…

Parfum de cuvinte nespuse,

Își scutură astăzi ninsoarea,

Zvâcnește în mine candoarea

Din lacrima ploii apuse.

Străpungerea iernilor ruse

Îngheață iubirii culoarea,

Parfum de cuvinte nespuse

Își scutură astăzi ninsoarea.

Respir amintirile duse,

Păstra-le-voi veșnic savoarea,

De-acum mă proclam autoarea

Poemelor verii supuse.

Parfum de cuvinte nespuse...

BERE CALDĂ

Beau bere caldă, la o terasă din târgul meu prăpădit.

Noi îi spunem ” pişatul boului” şi ne bucurăm

Că este atât de proastă, încât până şi barmanului…

Ați scos în evidență jegul septic,

Secreții de fluide infestate,

Homunculuși, cu creiere spălate...

Nebuni, imuni la orice psiholéptic



Prea mulțumiți să lingeți la ciosvârte

Lingăi ce sunteți! ...vă târâți distrofic,

Voi nu vedeți că-n lanțul vostru trofic

Vă ciugulesc "acvilele" pârâte?!!



Un vot steril pe lanțuri și sclavie?

V-ați tras-o în bazinul promontoriu!

Nu vă găndiți că înspre purgatoriu

N-ajung malahi-atrași de…

LUMÂNARE

Întuneric în

Ceară... Sfoara coboară

Lumini, spovedind.

SINGUR

 …

atârn de la umeri în jos

mersul mi-e mai mult o fluturare

curgerea morţii mele s-a oprit în fiicele cerului

vorbele mă găsesc fără să mă caute

mâna-mi schiţează o mângâiere

aici  ar trebui să fie obrazul tău

să o absoarbă într-un zâmbet

norii se scurg pe dealurile din jurul oraşului

ca rimelul ieftin pe obrajii unei târfe înlăcrimate

vorbele alcătuirea lor mă urmează

ca unul din acei căţei cărora le pici cu tronc

şi…

Să cad în cer.

Îngerii să îmi deschidă porți spre lumină.

Acolo să îmi așez tăcerile pe masă,

să pot auzi liniștea dospind cu freamăt de pâine.

Apoi să împletesc culori

și să ascult norii cum foșnesc, atunci când se ating de soare.

În jos să mă uit doar la tine,

să-ți văd ploile din ochi,

neliniștile galopând în cavalcada întrebărilor

și chemările ca niște furtuni albastre.

Nu întinde…

motto: „şi dacă e aşa

să fie vina mea?”

– Machiavelli

trec zilele prin noi

umbre de păsări

vreo sută de suliţi

într-un pachet de ţigări

o brăzdare a unor sentimente

atinse cu îndărătnica mea emisferă

şi nopţile trec

verzi cu sclipirile albastre

rotocoale de fum

deasupra cursului constelaţiei Orion

scrumiere pătate cu ruj

măreţii castani

hârtoape de…

nu există rai dovedit

care să nu-ţi dea

ordinea lucrurilor cuviincioase

în carouri şi cercuri

pentru a te putea proteja

cu tot neamul tău de cuvinte

aşa mişel cum îl consideri uneori

când nu îţi dă veştile cele rele

dorind să te apere de tine

în momentul când îţi pregăteşti pe casa lui

săritura în adâncime

acolo unde toţi lasă câte un element de sacrificiu

iar tu vrei să îţi măreşti cota de…

Peste viitura albastră a venelor ce se umflau, puhoaie,

Pe harta trupului răvăşit de chemări,

Mi-am pus cămaşă de borangic scăldat în rouă.

Cu tălpile goale am păşit în luminişul pădurii

Şi aerul rece al nopţii mi-a sărutat pe sub cămaşă,

Notă cu notă, partitura amprentelor tale de gânduri

Uitată dinadins pe pielea-mi străvezie.

Luna a apărut brusc, alunecând în decor, precum o bucată de gheaţă,

Promiţând să răcorească cerul îmbătat de dorul…

spune-mi 

ce poate atinge o sferă

pe vreme senină?

un nimb, o cometă

început şi sfârşit

un petic de piele

pe dâmbul de lavă

o inimă ascunsă

în verbul tânjit 

spune-mi

ce-i dulce, profan

înlăuntrul planetei?

vorbele tale

un muşchi

acoperit cu pietriş

şoapte de sticlă

învelite cu sârmă

nimeni…

am auzit că ți-ai făcut sentimentele ghem

și le-ai ascuns la rădăcina unui copac

peste noapte au înflorit

nu știa nimeni nu te-a zărit nimeni

nici n-ai pomenit despre asta

a doua zi s-a zvonit în oraș

despre copacul cu flori din rai

ai venit și tu să le vezi

te-au salutat

apoi au umplut văzduhul de iubire

eu nu știu n-am fost acolo

dar lumea vorbește

La margini de timpuri, iubită de-o rană,

alături cu viermii care rup din destin,

în suflet cu-albastru, în mână cu-o pană, 

o umbră se-nchină la poemul din spin.