Poemul din spin

[Mariana Suciu]

La margini de timpuri, iubită de-o rană,
alături cu viermii care rup din destin,
în suflet cu-albastru, în mână cu-o pană, 
o umbră se-nchină la poemul din spin.

Doar corbii-nfioară zenitul. Țărână
surprinsă-n clișee ori capcane de vid.
De-i Alfa prea-sfântă, Omega-i țâțână
la porți ce separă înțeleptul de zid.

Apusuri în sânge - frânturi de poveste,
ruinele zării cu-ntuneric se-nchid;
nebuna din ploaie cu stropi îngrădește
o pasăre albă într-un gând translucid.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc frumos, d-na Ada Nemescu! Surprinsă plăcut sunt și eu de faptul că îmi citiți versurile scrise de ceva timp. Și nu pot fi decât bucuroasă că totuși cuiva ii face plăcere să citească ceea ce scriu.
Mulțumiri din suflet!

[Ada Nemescu]

Mi-ați amintit de inegalabilul ,

Adrian Păunescu - Dragoste și rană 

Pe tine te iubesc ca pe o rană
Cu care-am fost complice și chirurg,
Pe tine te iubesc ca pe-un amurg
Și ca pe-o răstignire de icoană.

Tu nu ești rana ta, ești rana mea,
Atâta doar că trupul tău o poartă,
Pe tine te iubesc ca pe o poartă
Pe care-am sfărmat-o ca să pot intra,

Si restul ce se poate întâmpla
Sunt ciorne la o operă de artă.

În completare însă, imaginea de o fantezie uluitoare, poemul în splendida lui curgere, cuvinde ce se potrivesc * mănușă* , metafore inedite, toate stau așezate intr-o ramă imaginară, satisface nevoia cititorului de frumusețe stranie și ierepetabilă.

cu aceeași frumoasă surprindere, aDa nemescu

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-na Atanasiu.

Cu stimă,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc , d-na Corina Militaru.

Considerație,

[Corina Militaru]

Foarte frumos! :)

[Mariana Suciu]

Mulțumesc, d-na Camelia.

Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Frumos!

[Mariana Suciu]

 D-na Mihaele Chitic, d-le Vasile Burdușa, vă mulțumesc frumos pentru lectură și semn.
 Cu stimă,

[Mariana Suciu]

Mulțumesc frumos, dragă Angelina. Poetă nu cred că mă pot numi, dar mă bucur când ceea ce scriu ajunge la inimile oamenilor.

Drag și prețuire,

[Nădejde Angelina]

Apusuri în sânge - frânturi de poveste,
ruinele zării cu-ntuneric se-nchid;
nebuna din ploaie cu stropi îngrădește
o pasăre albă într-un gând translucid.

Admiraţie!

Mi-a fost dor de tine, poeto!