nu mai caut în vestigii de amintiri

fulgere si tropote care sapă besmetic

după aripi de lumină

pentru a spulbera polenul iubirii

din primul vers

petrec strofa

stele hoinare

aşez frunze pe crengi

mai pun un vers 

deasupra gândului

desenez fluturi pe uşa albă

la umbra unei hore incinse

a unei zbateri

iubite

las mâna protectoare a lui Proteus

să…

prin geamul îngheţat

privesc absentă cum

ninge încet

melancolia dă târcoale colţurilor

deoarece nu mai poate intra cu uşurinţă în odaie

prinde ideea morţii

aşteaptă să păşesc siguranţa

dar

nu ţine

am învăţat

să privesc cerul plin de stele

şuierând veşnicia-n puncte cardinale

nu mă atinge nimic

aşez pietrele lângă cununi de măr înflorit

să le ningă

această imitaţie face să curgă…

Iubito, ce dar divin mi-a fost dat

să-ţi pot descoperi frumuseţea;

Din ochii tăi

se naşte minunea dimineţii,

când soarele răsare în stropii de rouă,

iar de sub gene,

noaptea alunecă pe cai fugăriţi

sub clipit de taină nespovedită...

Buzele-ţi cuprind mărgeanul

însângerat al oceanului,

în care valul sărută

apusul ultimei raze întârziate...

În căuşul palmelor,

se adună gândurile…

În vraja unui dulce tril

Ca picături de ceară caldă

Se-mpotmoleşte, mai să cadă

Un suflu ca-ntr-un vodevil.

.

Trupul firav, mişcat cu stil,

.

Prizând ciupit de fluieraş

Sau rostogol de apă rece

Dorul şi jalea să o sece

Ca-n gângurit de copilaş.

.

Spre nori, ca un vestit arcaş,

.

Modestă în cernita-i ie

Un dor de dimineaţă-şi cântă

Când iarba roua-n van îşi zvântă

În duh de jale fir să-i…

Ce tot cauţi femeie desculţă

pe cărări îngheţate,

ce rădăcini îţi aduni

şi ce sens te trimite

spre noapte?…

ABSURD FĂRĂ LIMITE

Aflăm din sursele media că s-au alcătuit programe şi proiecte de legi cu noi taxe pentru români. Să vezi şi să nu crezi: taxe de linişte; taxe de artificii;  taxe pe apa de ploaie (!!!???);  taxă de cal; taxe de căsătorie; ; taxe de vehicule lente;  taxe de şanţuri  ş.a., la fel de absurde. Pentru fumărit, ca-n epoca medievală, nu s-a pus încă. Dar nu e târziu.

Mai urmează taxa de aer, la milimetru cub, să aibă fiecare, cât îi trebuie.…

Dincolo de cer

dincolo de cuvinte

se bat talazurile altei mări

cu valuri de…

merg la câmpie

într-un lan cu grâu

să te zăresc Ileană-Cosânzeană

te caut la horă

pe tine Ană Lugojană

să te joc măcar  odată

sau pe malul mării

ca din spuma ei

să mi te fac Afrodită

dar nu te găsesc

urc în vârf de munte

la răsărit

să-ți strig în cele 4 zări

unde ești iubire?

dar ecoul…

Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul s-a sfârsit

Privind cum dincolo de tine,

Un colț de cer a putrezit.



Și nu mă pot striga prin gânduri

Să-mi fiu aproape cât mai sunt,

Aproape-n repetate rânduri

Rămân tăcere prin cuvânt.



Îmi ard amurgurile-n ape,

Și-aproape toate mi se sting

Când clopotul din suflet bate,

Și ne-mplinirile-l ating.



Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul e un dor, …

în noaptea asta înotam împreună 
prin sângele tău
te învelesc în câmpul verde al pielii
până roșesc florile de sânzâiene

în sărut
carnea ta se înfășoară ca o ploaie interminabilă
pe geamătul nisipului

mă las mușcată până la inălțare
până la atingerea luminii din labirint

și dacă nu se coc merii sălbatici
 e suficient să lipești ochii 
de sâni
doar atât cât țipătul oaselor
să audă cântecul mării

Simţi, spune-mi, tu simţi?



Simţi, spune-mi, tu simţi…

                                       APROAPE DEGEABA

De muuultă vreme, am încetat să mai citesc ceva din creaţiile mele şi de ale altora, în public sau chiar într-un cerc restrâns. Pentru că, oamenii NU MAI AU NEVOIE DE CUVINTE. Le sunt de prisos. Lor le ajung gesturile. Sau numai intenţiile. Gesturile răsunătoare, televizate, mediatizate, dacă se poate, pe toate canalele. Nimeni nu mai acordă nici un micron din timpul lor, unei manifestări culturale de excepţie. Ori, în…

ÎN VISUL COPILULUI

 

 În visul copilului - nepreţuita comoară a lumii -

 respiră o mică necuprindere.

 

 Ritmic balans

 leagănând tainic viitorul.

 În faşă sunt toate,

 paleta de gânduri, 

 cuvintele toate, faptele toate,

 inocenţa, ispite, păcate,

 toate misterele vieţii.

 

 Temeţi-vă înaintea copilului, a micilor lui mâini!

 Încă din leagăn va fi judecător.

 Cu nepăsare, mâna copilului se joacă cu…

Zgomotos pierd consoane

printre degete tremurânde

strânse la gură.

cad jos și se sparg

în cioburi de cuvinte

nepronunțate.

vocalele îmi ies lacrimi

dar nu văd de care...

se roagă de jos, să cânte.

meșteresc patru pereți de creier

să le țină împreună

să nu le mai pierd.

le caut printre dale de…

privește-mă de peste țărmuri

sunt pasărea din mijlocul apei

care-și îneacă aripile în ecouri subacvatice

 …

la Răsărit

am băut apa vie la început de drum

ca un alpinist pe orizontală

şi cu un scâncet de copil nevinovat

păşesc pe drumul vieţii

pe un drum cu sens unic

fără să ştiu să merg

merg tot înainte

crescând şi urcând pe firul sorţii

invăţ de la florile de pe drum

jucându-mă cu Alba ca Zăpada

să zâmbesc mereu cu toate…

că seara adună urma poveștilor rotunde

revin cu aceleași tropote

timpul nereușind să-i domolească scânteile

nici după zile

luni

erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie

aș putea să-i ating sariul încă fierbinte

pentru încă o clipă iar și iar

inspir

aceleași tropote

aprind pădurile

de parcă regele Solomon

și-ar petrece sabia peste râsul lor

peste curajul de a mai face un…

N-am bani să-mi cumpăr raiul

nici nu voiesc să-l am cu  preţ de-arginţi...

Nimic din ce-i al lumii

nici funcţii, nici palate

nu face sfinţi.

N-am bani să cumpăr viaţa,

oricât aş vrea prin lume

să mai hălăduiesc.

Când firul i se rupe

nici funcţii , nici avere

n-o mai opresc.

Nici fericirea pe bani

nu pot s-o iau.

Să dau în astă lume

prilej de bucurie,

doar asta vreau.

Am dragoste de…

Albastrul a dat mâna cu albul

și norii

au fost plămădiți

de zâne

în ziua dintâi.

Singur vântul

umblat-a încolo și-ncoace

și adus-a ziua și noaptea

la căpătâiul cerului.

Stelele au ajuns aproape de Crucea Sudului

și-au pus pe secera lunii

praful de pe hainele lor strălucitoare.

E vară și seninul bolții este imens.

Crudul ierbii se unește cu bolta

la orizont

și lipește pământului cerul

într-o vrăjită…

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți foarte deși

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…