un prea lung coridor

la microfoane se anunța plecarea trenului

apoi doar acel vuiet ca al mării la ureche,

iar din acel vis ce ne arăta cât de minunată e lumea

nu se poate ieși, spuneai tu.

există o ușă, insistam eu -

dar ce ușă te mai poate scoate

dintr-un câmp ca de luptă, părăsit?

eram amândoi atenți doar la plecarea trenului

eu o umbră, tu biserica acelui vis

și se cernea…

De ce?

  (joc poetic, mult visat)

De ce vin mereu la baltă

printre trestii și scoruși?

Știu că te întrebi mirată

dacă asta îmi ceruși.

Însă când un stol de păsări

ne dau roată ca la semn;

Mi-aș dori să știu odată,

spre acele zări, deodată

că se-aude, se aude...

Glasul inimii-mi, de lemn.

Unii spun că printre ramuri

ești ferit și de năluci;

Nu-i exclus…

dansând în ploaie

între mine și voi, viața tot trece și trece;

ce ne leagă... emoții? – dar și ele-s un fum

în calea iubirii, doar ziduri, din piatră prea rece

și clopote... care să mă întoarcă din drum.

de-atunci cuvintele trec în poeme uitate

ca păsări pitice ce se ascund prin copaci

un corn sună confuz, gândul mă-ncearcă de toate

nu mă tem de…

în echilibru pe sârmă

toate ar fi firești în cartea asta

dacă n-aș ațipi stând de veghe aici

sub niște tufe de soc și liliac cu ochii țintă

să vină rândunelele în cuib sub streașina casei.

„când ies puii să învețe zborul

tu să le spui povestea mea” - zicea bunicul

și împletea la două dește păpuși din pănuși de porumb.

toate astea s-au întâmplat în vremurile alea bune

când pe strada…

Se zbârlește vremea...

Se zbârlește vremea și pe mări acum

Luna, a mirare, se scutură-n drum.

Zgribuliți, doi grauri zboară din agud

Buhu-hu!, din cuhnă cucuvăi se-aud.

Însă speriate, că noaptea prin horn

Vin iele călare pe câte-un licorn.

Nu ești lângă mine și-i frig ca la pol

Mă tem că și mâine locul e tot gol.

O fi fost și noaptea o prințesă rea

Că prea plânge lampa în tăcerea grea.

Iar…

cântec de pierzanie

de-aș fi strigat la tine, oare la noi la ușă

e tras până la capăt prin lanțuri și zăvorul?

că mă pândește moartea cu ochi ca de păpușă

să tragă când îi vine, sub noi, cu sârg covorul.

te rog  (mi-o spui din suflet), să fac cum cred mai bine

să las și cartea unde, convins, Sancho mai scrie

stăpânului scrisoare, cum s-ar jertfi pe sine

când toate-s doar iluzii și…