să nu-ţi mai aud tânguitul plânset blajin

rostogolindu-mi lacrimile pe stânci

doar pe orizontală

doar acolo unde cordul îşi pierde bătăile fără ecou

o să te sun

să-ţi trimit jarul…

Numele tău,

tunet venit

din orizont crepuscular

şi explodând în mine

graba ceasurilor,

a drumurilor fără sfârşit,

fără ‘acasă”,

a clipelor din care roade Cronos.

Am încercat

să fac în mine gol,

cuib, pentru el

dar ar fi însemnat

să-mi arunc inima la gunoi,

să nu mai respir,

să nu mai trăiesc.

Numele tău,

venit cu tot albastrul

din mare şi…

Salahorul

mi-s pumnii grei

de parcă aş fi salahor

şi…

Stăvilarul tăcerii s-a rupt…

privea

cum trecutul

se întorcea prin cuvinte,

prin imagini.

Strigătul care i-a ieşit din gură,

l-a oprit cu un singur gest,

o încercare de negare

adunând şoapte

din timpul ce a fost atât de scurt

cu ochii

acoperiţi de valurile de sânge curse din cap

când se uita în jur ca o fiară…

Ţinea mâinile înainte

printre strigăte şi zgomote

din timpurile ce nu s-au copt

în zâmbetul palid

care strângea buzele

în piatra timpanului

înţepenit pe măsură

ce se grăbeau

imprecise, umbre printre umbre,

păreau să se întrupeze din ceaţa

ca o pătură lăptoasă

într-un şir neîntrerupt.

dacă te-aș întâlni nu știu ce aș spune

poate aș deschide buzunarul stâng

ca să muști până în altar

ca un om care nu a știut gustul adâncului

ştiu că tu simţeai că era acolo

undeva

adânc îngropată în lutul blestemului

scânteia aceea rebelă

care să aprindă lumea îngerilor de porţelan

pe geana luminii

cu încă o pedeapsă

şi asta poate pentru că în inconştienţa mea

le boicotasem zborul

pusesem rugină pe timp

în încercări inutile le franjurasem  aripile

şi nu

de luni până duminică seara

nici acum nu-s pregătită de…

poate fi trecut ușor

din partea mea iau o cană cu apă

misterul cu care se învăluie banalul gest

este că ar fi mai fericită

dacă ar aduce cu blândețea privirii

celălalt mal aproape

să-ți număr sclipirile din iris

dar în ochii tăi întrebarea e mută

încerc să-ți trimit cuvinte tăcând

poate vei citi totuși gândul pe buze

urmăm în junglă un drum umbrit

care duce spre un loc gol și plin de soare

picioarele…

Zgâlţâit cu putere

într-o învălmăşeală de gânduri

ce se ciocneau unul de altul

cu inima chinuită,

se descoperea mai bolnav de dragoste

cu ochii adânciţi ce-şi pierd lacrimile

făcând să i se rostogolească

vorbele din gură,

înaintând la lumina felinarului

din închipuirea minţii sale simple,

cufundat în serenitatea cărunţiei sale,

sfredelind cu…

În momentele de extaz,

de înflăcărări nestăvilite,

de tăceri grăitoare

cu cerul încărcat de nori

şi vântul ce şuiera prin trecători,

cu soarele ce-şi pierduse din putere,

cu ochii deschişi în gol

abia mişcând buzele

pe un scaun alungit

şi cu spătarul aplecat

cu faţa sumeţită

şi-o aparentă blândeţe

se ajuta să-şi uite…

Ne-am întâlnit în timp,
venind de dincolo de el;
purtam pe umeri
pulberea grea, strălucitoare,
a multor moarte galaxii,
arzând din nou,
la flacăra din noi;
astăzi,
cu trupul în amurg
şi pulberi stinse
adunate,
mai suntem doar
sărutul melancolic
al insulei
care eşti tu,
al insulei
care sunt eu.

A frig, distanța

doare de tine

norii, dorul îl face

mai negru, mai greu

iubito, azi plouă

cu rece în vine

și gol imens

de sufletul tău

plumbul nu-i negru

dar doare fierbinte

demult a uitat

să mai râdă un zeu

îmbracă iubito

voalul de apă

în picioare trage-ți

trei bălți și o…

fluture cu picioare de elefant

ce zboară cu căsuţa în spinare

ca un melc pe cărare

atras de lumina unui licurici

căzut în plasa păianjenului

flămând ca un tigru

ce se repede asupra prăzii

speriate

cu toată ferocitatea

unui pinguin în zbor lin

de bufniţă

muşcând iarba fragedă

crocodil dezlanţuit

cărând ca o…

Am să te-nchid în fiecare cântec

Zidit cu cerul peste dimineață,

Te voi jerfi adesea-ntr-un descântec

Din val de dor și lacrimă de ceață.…

ești

în orice închidere de ochi

imagini

adun din priviri

din Tu și Eu

din trupul tău…

Începusem să rup luna, habar n-aveam

cât strălucea pe stâncile mele,

se lăsase aproape, mi se lipise de piept,

de cuvinte, de…

Atâta lumină

conține sufletul tău

încât dă în foc, stele.

Atât de curat

ți-e gândul frumos

că nuferii, plâng a mâl.

Atât ești de dulce

încât aluatul ți-e miez

de trestie, de zahăr.

Atât de caldă

înflorești în mine azi,

soarele e doar o simplă lună.

Atâta…

nu o irosi,

înghite-i tăcut

tristețea dulce

și dă-mi-o

când voi muri de sete.

ți-e teamă de sfârșit... ?

să nu!

căci te condamn pe viață

la frică de frumos început.

nu plânge de fericire

decât dacă-mi crești

înăuntru...

atât de sus.

crede-mă-n nori

chiar de nu plouă

timid în…