Un nume nou aşezat 



Emoţia primei culori 

este mai mult decât poţi spune, 

sărutul persistă-n noi, …

Vând

stampe timbre maşini din epoca de piatră

sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice

vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi

din piatră bronz şi aur abţibilduri

bilete de dragoste de autobuz de tren de avion

sau de rachetă intercontinentală

bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola

lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel

diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi

sticluţe de rachiu parfum sau lapte de…

În ritm alert îmi caut astăzi rugul

Şi-l trec prin sitele înseninării,

Îmbrăţişez cu duioşie-amurgul

Şi aripa ce-nfaşă spuma mării...

vara bea la cișmeaua singuratică precum un cuc 

orele își înfig unghiile patinate în rutină

răsar stele roșii pe felii de întuneric

tinerețea mea lacomă de partituri se scaldă în praful zilelor

/particule incolore cu accelerația la maxim/

antidragostea recrutează berze/fidelități cu aripi largi 

cât Kathmandu/

croim cu cerul pe umeri costumul de Don Quijote

dependenți de o altitudine a…

Printre case bătrânite

Se cârpesc potecile,

Lacrimi curg neostoite

La toate ferestrele!

Plâng dureri şi necuvinte      

Prin toate odăile,

Dorurile răscolite

Privesc depărtările.

Zorile de primăvară

Iar au poposit în prag,

Dar prin…

privește calul acela care paște iarba primăverii 

din coama lui n-au căzut toate frunzele toamnei 

prin venele lui aleargă viforul iernii 

ascultă-l cum nechează spre ceruri iar norii fac loc ecoului 

privește cum plouă apoi cu verde peste sufletele noastre încolțite în hamace de dor

Cât de săracă-i ziua -

o simplă stea pe cer,

dar inimii,

când noaptea

perdeaua-i se ridică,

te simt atât de-aproape,

ca aburul din descântat de ape,

ca borangicul serii…

La circul dintr-o ţară depărtată

Se spune că de-o zebră nedungată,

Cu pielea de un alb imaculat,…

''Ai pus un bob

și un pariu,

că de-o să moară o să fie viu,

că moartea-i doar murire,

un nițeluș, un pic,

iar vama trecerii pe punte

o să-mi ivească,

pe terezie, alt grăunte.…

o primăvară-ntreagă

crește crud sub pașii mei

alung în ieri tăceri,

lui mâine-i cer pământ de noi alei

și prin poienile din toată ființa mea

aștern covoare verzi

cu margini dintr-un rest de nea

înalt visări în patru zări de vânt

și dacă-ncep cumva să cânt

nu te mira

ascultă-mi inima și glasul

și  pasul, lasă-l

să-mi însoțească pasul

te-oi duce-n primăveri ce nu le știi

ce nu-s…

Stăpână salcie, îmi spune,

De-ai adunat în ochii tăi

Toţi nuferii pictaţi pe lume,

Ce ai făcut astăzi cu ei?…

Eu știu aroma dulce a castului sărut,

Ce mi l-ai dat sub tei pentru întâia oară,

Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară,

Căci pân’ la următorul, atâta a trecut.

Eu știu, – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc,

E unică sub soare și noi la fel ca ea...

Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de…

Vreau să tac Să aud cine mă ur
mează Vecinul meu Dumnezeu
Geneză cotidiană filtrată de sto
macul vântului Hermeneutica tă
cerii de la celălalt capăt al nopţii
Mama mea biblioteca mă alăptea
ză non stop Însă arât ca un ţâr de
bibliotecă evident Cine citeşte este
de neînvins Citesc deci exist Iată
soluţia Ritmul poeziei să-l urmeze
pe Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

E prea devreme, astăzi, să te strig,

Biet călător prin sufletu-mi apatic,

Ți-e mersul obosit, ne-ndemânatic,

Prin universul unde-i tot mai frig.

E prea curând, din gânduri, să te chem,

Căci puerila, blânda-mi insistență,

Nu m-a convins dacă a ta absență

E binecuvântare sau blestem!

E prea târziu, acum, să mă dezleg

De nopți târzii, când te aveam sub tâmple,

Pășind timid prin visurile-mi…

M-am îmbrăcat în catifea de roze,

Un vers îmi strigă dorul meu de tine,

Tu-l vei îmbrăţişa-n metamorfoze

Cum pe-nserat mă alintai pe mine.

În noaptea lungă, înnourată,

smolită pe sub ochii aştrilor străvechi

domnia lui Orfeu se-ntinde

și-n cântul tău

reverberează visul.

Mă aştern tiptil în glasu-ţi dulce,

înamorat

precum e Pan

de sursurul primăvăratic,

când iarba înfloreşte-n palme

şi-n mândrii vașnici ghiocei

Lazăr înmugureşte.

Din zorii tăi scăpaţi de iarnă

se scurg penumbre

peste reavănul pământ,

strivit de sfânta necălcare.…

Spicul de orez

duce-n cârcă soarele…

Salut japonez

………………………………........

I-a murit pruncul

şi-albina şi-l caută

prin flori de mormânt…

O stea îşi smulge albul din era glaciară,                                          

Un alb cum infinitul pe-o rază de lumină,

Iar timpul îl ascunde în „mintea de găină”

Ce un biped notoriu o poartă ca povară.

Se scarpină săracul acum dormind pe cracă,

Din nefiinţa-i rece o remuşcare-l prinde,

Coboară din copacul ce-i rupe înc-un dinte,

Ridică-n cer o rugă în chip de dobitoacă.

Cu mâna-i tremurândă mai caută-ntr-o…

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,

Cuvântul scris fiind balsamul iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten și dialoguri am purtat,

Oricât de mare-a fost durerea și-oricât am fost de-nsingurat.

Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet,

Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru…

Maimuţa devenise senator,

Şef de partid, ministru, orator...

Iniţiase legi, vreo două, trei...…