un pas eu

un pas tu

infinitul

e atât de aproape

când ne ținem

în palme

desculțe

gândurile noastre

scrijelesc amintiri

un pas tu

un pas eu

săgeți albastre

ne înțeapă tălpile

auzi... Lumina?

clepsidra spartă

doar fulgerări de gânduri și atât,

apoi stoluri migratoare de nori,

culoarea sigurătății,  nisipuri pustii,

în care zăcea o clepsidră spartă,

degeaba mai bate aripa de vis,

se-aud ultimele focuri de…

duminică

de

ploaie

cu

picuri

lungi

și

drepți

alunecă-n

odaie

se

scurge

pe

pereți

eu

stau

întins

pe

viață

cu

ultimile

morți

mi-e

mintea

zar

de

gheață

tălmăcitor

de

sorți

e

ziua

cea

mai

lungă

cu

dumnezeu

în

liber

și…

Undeva-ntr-un colţ de lume

Dunărea veşnic albastră

şi-a clădit drumeag în spume

şi tot curge în aval.

Tremurându-şi frunza rară

pân-ce soarele adoarme

îşi trag seva seculară

plopii sădiţi de străbuni.

Şi-a găsit cândva un suflet

sub marama nopţii calde

în trup zămislit din scâncet

loc să-şi caute de mas.

De-atunci hoinăre prin lume

şlefuind tăiş de…

Motto: Ţie îţi las iubirea.

Când totul se va fi sfârşit,

o epopee din Homer,

din amintiri voi fi păşit,

în chip de înger efemer.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o umbră, suflet blând,

iar chipul tău desăvârşit

l-aştern suav în trup, în gând.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o lacrimă în zori,

să plâng în visul răvăşit;

o şoaptă spusă printre…

avântul meu

era ca de obicei pe celălalt mal

cotrobăind anotimpul

când îţi voi putea striga pe nume

fiecare atingere

în somnul îngăduinţei se făcea alb

frica obosise

iar eu îţi închinam

dezvăţ după dezvăţ

toate versurile ce semănau cu tine

ca un musafir poftit

dimineaţa se lăsa aşteptată

până devenea mister

şi noi încă tipăream vise

încă desferecam amneziile planetei

şoaptele noastre topeau…

copil, un copil mai mare ca mine,

îmi spunea aseară că a fost profesor

de schi. Să fac şi eu în viaţă paşi

cât a făcut el pe schiuri. Şi iarna

s-a terminat. Schiurile îşi aşteaptă  

praful

în debara

până la următoarea escapadă. Nu

i-am spus că sportul acesta, schiul,

îl practicam

dinainte de a mă naşte

şi indiferent de anotimp,

pe toate pârtiile gândului.

Nu i-am…

Îmbracă-mă cu vise,

să mă pot plimba

pe cărări de gânduri

pavate cu dragoste.

Cu lumina dorului 

din privirea-ţi melancolică

desenează-mi…

Cândva, pe sâni îţi picuram privirea,

pe coapse dorul ţi-l lăsam grăbit,

în păr mă încurcam cu strălucirea

aceluiaşi sălbatic asfinţit.

Purtam cu mine boala de-a te cere

să-mi fii cărare-n câmpul fără maci,

să te trăiesc prin tot ce e plăcere

când sufletul e umbră sub copaci.

Gustam din trupul clipelor pierdute

păstram în palme-un fulger neaprins,

pe fruntea ta cu riduri cunoscute

rostogoleam al zilei…

adieri de seară tristă 

seară tristă în batistă 

în batistă strâng broboană 

cu broboană de pomană 

. …

s-a luminat

demult vestalo

adânci fiori 

m-au cotropit

mi-ai dăruit 

o noapte pe cembalo

și focul nevegheat

ți s-a sfârșit

potirele cu dor

ni-s încă pline

prin edenul iubirii

am mai alerga

dar suferința

cine să-ți aline

de biciul papei

când vei sângera

din mine

vulturii vor smulge

pe cruce

șoaptele-ți de amor

o veșnicie 

nu ne va ajunge

păcatul să spălăm

din…

Motto: „Nu de moarte mă cutremur, ci de

             veşnicia ei.” (Al. Vlahuţă) 

Pe un secol de tăcere, astă lume se petrece

înspre ziua ce revine tot mai crudă, tot mai rece

şi se deapănă credinţe pe o muză nihilistă,

din abisuri - vechi hrisoave în Cuvântul ce Există.

Scrieri frânte, vorbe arse pe o soartă călătoare…

sfâşiate în destine, între slove,…

Chiar dacă nu m-ai văzut niciodată,

să nu-ți închipui că nu am existat,

că nu am purtat zborul în sânge

și zarea în aortă;

eu chiar am fost cu mine dintr-un sat

și cu risipirea rudă de brume.



despre mine, orice s-ar spune,

caută-mi asemănarea în nuanțe,

în căderea frunzelor fără de nume,

în ne-ncăperea sinelui în stanțe,

în cele uitate de cuvinte să se spună,

în oglindirea mărilor în Lună…



chiar dacă în…

prelungeam linia continuă cu încă un pas

tu-mi spuneai că îmi trebuie ecou drept

să nu mă pierd în tine

eu lăsam păsările să-și vândă trilurile pe umărul meu

răsturnam pădurile în suflet

pe acolo trecea drumul spre povârnișuri

incognoscibil

rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații

săreai ca un spiriduș în ochii mei

din stâncă în…

plouat atât de “babele” astea, încât,

copilul din mine, şi-a făcut din hârtiile

brăzdate de pixuri, bărcuţe.

Le-a lansat la apa cu surle şi trâmbiţe.

Mai mult ale lor, ale bărcuţelor. Eram sigur

acum, că aveau glas. Nu m-am gândit niciodată

că nu aud, că sunt surde,

decât mult prea târziu, când le strigam

să ancoreze la malul meu. Au pornit

în viteză,

pe Dunăre.

Doar ecoul surlelor lor,

îmi sunau în urechi,…

geana unui asfințit întârziat varsă
peste mine somnul
ghemul ăsta de viață își tremură
încă firul
împletim unu pe față doi pe dos
din întâmplare ne pricopsim cu torsade
câteodată înmulțim bucuriile
alteori scădem la capăt de rând
nu știm dacă e de ajuns
copacii ne strigă pe nume arar

tu mă mai vezi?