Scrisoare către o necunoscută

[Vasile Ionac]

Chiar dacă nu m-ai văzut niciodată,
să nu-ți închipui că nu am existat,
că nu am purtat zborul în sânge
și zarea în aortă;
eu chiar am fost cu mine dintr-un sat
și cu risipirea rudă de brume.

despre mine, orice s-ar spune,
caută-mi asemănarea în nuanțe,
în căderea frunzelor fără de nume,
în ne-ncăperea sinelui în stanțe,
în cele uitate de cuvinte să se spună,
în oglindirea mărilor în Lună…

chiar dacă în iubire e nevoie de doi-
ah, ce tragedie!
să știi că iubirea mea te-a atins în necunoaștere
sub clipe de melancolie,
mereu după a târziului naștere,
printre picurii unei ploi,
sau la țărmul dintre tăceri și poezie
te-am chemat pentru noi.

dar dacă totuși, cu o geană
ai să mă poți zări cum trec,
să-mi dai binețe fără teamă,
iar dacă izvoru-mi va fi sec,
își voi cere pentru murmur, o șoaptă
și pentru sete, pe tine toată. 

[OTILIA KLOOS]

Pe tine , tot; pentru tine, pe noi

[Chris]

O scrisoare foarte frumoasă, am citit-o cu plăcere,..

[gina zaharia]

sau la țărmul dintre tăceri și poezie
te-am chemat pentru noi

ah, ce tragedie!:)

și ce scrisoare!

[Ion Lazăr da Coza]

la țărmul dintre tăceri și poezie
te-am chemat pentru noi.

Frumos jug al dragostei.

da Coza