Privit de sus poporul acesta

este doar un muşuroi de furnici

care a votat să împartă în fărâme egale

leul de mare, suspendat printre viorele şi…

Cine eşti tu femeie frumoasă, cui aparţii

de ce laşi mâini necunoscute să-ţi atingă umbra

culoarea părului, zăpada umerilor, zâmbetul buzelor

cine eşti tu femeie frumoasă, pe cine iubeşti

dincolo de tine sunt zorii, dincolo de mine e noaptea

cred că locuim în anotimpuri diferite

şi nu ne putem potrivi cuvintele, privirile, lacrimile

soclul pe care-am ridicat statui de lumină

a prins mucegai, eu plecam undeva spre soare

tu încă pieptănai părul de…

era forfotă mare

se deschisese standul cu erori magnetice

am ales tabloul cu vioara spartă puteai pătrunde prin orice latură

de acolo mergeai incognito

până spre deșert 

am găsit aproape toate scrisorile timpului tău

erau la colțul unei amiezi

alt(cineva) trecuse peste ele cu tocuri de douăzeci

am aflat că mi-e frig abia când orașul se descălța

pentru noapte

luna s-a rostogolit de câteva…

Te-am văzut aseară Mi-ai trecut prin gânduri-

Purtai rochie nouă din nescrise rânduri…

Simțeam în silabe cum s-aprinde steaua

Și cum Luna-și drege fața cu rindeaua.



Erai neschimbată, ca și tot decorul;

Dintr-o lemnărie, s-auzea toporul

Meșterului care, numai prin cioplire,

Făurea insemne pentru cimitire…



Am simțit aseară cum sub lampa…

un tren m-a suit în timp…

 (pseudo-poeme)

1. în ochii aceștia mi-aș putea pierde sufletul

și nu de sufletul meu mi-ar păsa

ci de lacrimile acestor ochi în care sufletul meu

2. Dacă există ceva mai frumos decât tine pe lumea asta,

 Aceea trebuie să fie reflexia ta în ochii mei, când facem dragoste

 Și te văd, cea mai frumoasă femeie de pe pământul meu.

3. Oare câți pași mi-ar mai fi…

inima nu doare. Aşa mi s-a spus

când am luat-o să o închid în mine. Că

mă ajută şi (ca o pisică ce toarce) pompează

sânge (mă-ntreb, dacă ar fi pompat

în afară, oceanele s-ar scufunda în el? Ar pluti

ele sau sângele deasupra precum uleiul 

înnebunit după albastru?). Acum îmi bate

în coşul pieptului. Mă anunţă că vrea

să zboare şi mă-ntreb din nou:

să o mai ţin

sau

să o las

să…

străbat un culoar adânc precum o șoaptă bătând prelung în lună

o toacă îmi surzește inima și mi-o duce în preludiul artei unde

păpușarul învârte marioneta invers zbaterii viorilor

o cutie muzicală cu un dinte lipsă e un izvor de tăcere

îl simt torcând ca o mâță posacă cuibărită după sobă

nimic nu anunță treieratul timpului

printre umbre chipul tău o frântură de cer

o stare de trezvie mă posedă din vers în vers

închid uși asimetric…

Aştept ca mâine iar să vină ploaia

s-aud acelaşi tunet ca şi ieri,

când măsuram cu sufletul odaia

şi răscoleam cu teamă prin tăceri.

Poate va bate vântu-n depărtare

şi fulgere se vor cresta pe cer,

va fi din nou pe gene sărbătoare

ca-ntr-un tangou de fluturi efemer.

Ne vom lega cu şoaptele de ploaie

miros de crud şi taină de alint,

vom strămuta pădurile-n odaie

cu rădăcini prin stropii de…

acum știu

sahara a devenit o lingură arsă

din care a gustat într-o joi

dragostea

tu și antares

unul dintre voi cânta mai mult pentru sine

celălalt așeza galaxia

în jungla inimii

fiecare notă devenea imnul păsărilor flămânde

din când în când

cineva se furișează în epiderma soarelui

să fie arșița într-un alai de liniște

după un bal-mascat?

de fapt

cele mai…

e norul din “baba” de azi. Îşi scutură  stropii (de ploaie)

mai rece,

mai adânc, 

mai aspru, uneori, rupe pământul,

îneacă muşuroiul din drum

ş-un semn din cer ca un sunet,

tunet,

fluier, anunţă sfârşitul

de meci închis în biruinţe

de lupte de vieţi trecute, prezente

şi

pace

şi

lumina.

(În)frânt, dar nu învins.    

eu scriu pentru merele roșii 

pentru puzderia de stele care mă ignoră regal 

și pentru lebăda albă din versul lac 

scriu pentru prietenii necunoscuți 

pe lângă care am trecut într-o vară

pentru morții și strămorții din care mă  trag



scriu să-mi hrănesc mintea cu o supă de cuvinte 

în diminețile reci când timpul plecat la vânătoare …

aud cum răsare umbra pe zidurile cetății

la porțile ei cameleonii fac schimb de piele cu îngerii

îmi agăț sufletul smuls dintr-un mușuroi de gânduri

pe calea nopții unde stelele iluminează stradal 

mănânc din palma unui vis doar să -mi hrănesc iluziile

și număr descrescător 

speranțele cu certificat de deces fără loc în cimitirul de la capătul lumii

fericirile de plastic made…

Zboară gând,

zboară trup,

zboară pasăre de hotar

din ochii ultimului samaritean,

pescar în lut virgin

rămas în zădărnicia timpului.

Tu, arbore de scrum,

antropofag la poarta zărilor...

mă întrebi uneori

încotro merg...

încotro...

ecou fără de glas

aruncat de tunet -

un harachiri orfan

din vremuri andante...

Zboară gând,

zboară pasăre de hotar.

Sunt trestie pe mal căzută-n ape

şi unduiesc cu ramurile-n valuri,

de mine dimineţile-s aproape

când visele se pierd în idealuri.

Mă pleacă vântul dincolo de clipă

şi lăstăresc din muguri amintiri,

prin străluciri de valuri se-nfiripă

speranţa dăruită ultimei iubiri.

În dans frenetic visul ei mă fură

şi tremură tăcerea lângă mal,

sunt trestie cu chip fără făptură,

sunt trecere prin viaţa unui val.

De…

motto:nu exist... 

            dincolo de oglindă

            rămân un fior înghețat

            poate ochi așezând zâmbetul la poarta cerului

            sau poveste alunecând printre rânduri

            zadarnic

            agăț poezia de colțul lunii 

            soarta își strânge ghearele

            pe cumpăna ceții se leagănă lanțul fântânii...