Trenul ciudat

[MIHAELA CALIN]

un tren m-a suit în timp

şi m-a luat

nici măcar de plecare

n-a şuierat

roţile secundei îmi sună cam tâmp

mă-ndreaptă spre-o stare

fără ghiduri prea clare

şi nici cărare

 

trenul ăsta-i aşa ciudat

merge-n jos lateral în sus, curios !

bagajul nu mi l-a acceptat

şi mi-a spus c-am să merg şi pe jos !

o să tocesc nişte gând şi călcâie

uneori în piept or să-nţepe şi cuie

o să mă bată timpul în plete

cu albe buchete

o să mai doară când stau prin staţii

amintiri desuete

 

poate-am să merg totuşi mai mult pe jos

pe câmpie

pe sus peste munţi mai greu o să-mi fie

de cald nu-mi va ţine nimic

soarele va fi expediat într-un plic

l-am trimis deja pe adresa ta

uite-aşa

ca să-ţi fie mai bine şi ţie

 

poate-am să şi hodinesc undeva

în cercul clipei din mănăstire

să pun agheasmă pe fruntea mea

pe spaime pe suflet pe nemurire

voi negocia un loc de mai sus

de odihnă

să am la capăt de capăt de drum

contract de iubire şi tihnă…

 

da

las trenul ciudat cu gările lui

să fugă pe roţi pătrate haihui

şi mă retrag în leneş urcuş

în inima în picioarele goale -

cu bagajul pierdut

mă duc nimănui

 

---------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

14.03.2014

[Ion Lazăr da Coza]

un tren m-a suit în timp

şi m-a luat  Deci întâi trenul te-a suit în timp, apoi te-a luat. Aha, am înțeles.

Multe versuri sunt doar de dragul rimei.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Ciudat tren! :) Mi-a plăcut.

Se cam repetă „jos” (și chiar în două versuri apropiate)

Drag,

[Corina Militaru]

Frumos, mi-a plăcut! :)

Drag,