Cârduri de berze

Caută cuiburile

Trudite de drum

Ce-ar fi în sufletul meu

Să nu mai găsesc casa

                         E suficientă 

                         carnea despicată
                         în patru odăi asimetrice
                         și culoarele pline
                         de sânge pătimaș.

                       In rest
                       poți avea toate literele
                       fără să poți citi cuvântul.

Pe bărăganuri

Ciulini purtaţi de crivăţ

Printre rugi de mur                  [variantă: Printre alţi ciulini]

Petale-ţi cern în cale

Numai să pleci obidă

Zâmbeşte mama!

Betleem în privire

Aduse pruncul...

 *

Taina cea din veac,

Melcule, o ştii? Pe drum

Ce asculţi gândind?

*…

ştiu ce sunt, un fel de spin lovit

cu bocancul fricii peste gură...

aveam venin pe buze, îndoit,

şi scuipam ca naja-n uitătură.

mama vieţii ei de-nodătură! 

eu eram un spin ce v-a iubit

cu un fel de leac în scuipătură

şi l-aţi lovit, lovit, l-aţi tot lovit...

bont, uscat şi fracturat în os

din tulpină-mi curge peste drum

veninul înţeles de voi pe dos,

în zadar pierdut şi nici acum

nu ştiu cum să mă ridic de…

nouă luni de nouă ieri
nouă drepți și nouă seri
nouă tei în nouă stele
nouă plopi pe nouă schele

singură cu singur nouă
înfloresc boabe de rouă
nouă roz și nouă frezii
singur soarele amiezii


nouă fragi în nouă văi
nouă galben nouă căi
nouă zbor nouă bezmetic
nouă cai nouă eretic

la firul ierbii

se află piciorul meu

la un pas de al tău

lutul se surpă

și cine să ne caute când nu ne…

Mă lasă-n iarbă zori înşiruiţi,

sub un chintal e timpul care urlă,

un ochi e gol... simt ochii obosiţi,

m-acopăr iar cu pielea-mi de şopârlă.

Pe caldarâm a mai murit o stea,

lovită în artera femurală,

o foame gri răzbate-acum din ea,

asfaltul negru-n formă de spirală.

Şi nefiinţa se trezeşte-n praf,

din avanpost, cu faţa lor de ceară,

doar paznici orbi, surprinşi de-un…

Ornic ruginit…

Pe rafturi prăfuite

Neclintite cărţi

Un op citit i-o viaţă

Oh, vieţi… Şi-atât de sceptic…

doar dălțile întunericului pot așeza luna în templu

aștăzi am mâini de lut

nu-i pot aduce ofrande

pe tâmple îi picură mir

un potcovar își pierde îndemânarea pe loc

renunță să îmbrace copacii în zale

știe că n-ar mai crește niciodată la fel



au ieșit îngerii la scăldat

apele nopții fac valuri în alte dinastii

pe aici se ridică din umeri mă odihnesc pe o piatră umbrită

din când în când împletesc…

Mai înfloreşte-mă 

cu înc-o primăvară

să port dragostea,

în petale de viaţă 

dorul…

Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua

La geamul viu al iernilor din noi,

Înghesuiți în vechiul mușuroi,

Ce-și cară fericirea cu ocaua.

Prin visele-adunate în convoi,

Sulemenim ades cu bidineaua

(Când strângem, azi, la zâmbete cureaua)

Și soarele, pe chipul său de sloi.

Degeaba imităm caligrafia

Destinului, în vechiul său zapis!

Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia,

La poarta nopții nu-i…

Cetăți, imperii, javre... Firavul ac al ierbii

Trufiilor din colburi le-mprospătează slava.

'Nainte-a-și bea privirea, ni se închină cerbii;

Cu cât mai aspră-i moartea, mai scumpă-n pluș otava.

Pe prag lăsași însemnul, ce-n limba lor, migdalii…

Trebuia să răspundem vieţii, ca mării, 

valurilor ce ne purtau sus, pe coamă,

să fi plutit, să fi râs, surzi înstrăinării,

să fi rămas de mână, fără teamă.

*verbul zilei cu mușchi atrofiați*

timpul meu a rămas intact

deși i-a fost extirpată coasta a treia

doar ea

făcea legătura fonetică

translucidă

cu steaua albastră

uitată pe noptieră după ce am extrădat

noaptea

și o parte din zei

restul au…

s-au vorbit trei buruieni

printre țoale de mireni

la apusul murelor

și scuipatul stelelor

să răsară dimineața

când luna-și-ntoarce fața

într-o raclă adormită

pe ramură putrezită

să smulgă sărutul tău

dintre labe de dulău

însă ziua clocotită

cu sictir împodobită

s-a îndepărtat grăbit

și-am ajuns la asfințit

(amândoi am consfințit)

că buzele-ți austere

sunt scăldate-n vin de fiere