Închisoarea din noi

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mă lasă-n iarbă zori înşiruiţi,

sub un chintal e timpul care urlă,

un ochi e gol... simt ochii obosiţi,

m-acopăr iar cu pielea-mi de şopârlă.

 

Pe caldarâm a mai murit o stea,

lovită în artera femurală,

o foame gri răzbate-acum din ea,

asfaltul negru-n formă de spirală.

 

Şi nefiinţa se trezeşte-n praf,

din avanpost, cu faţa lor de ceară,

doar paznici orbi, surprinşi de-un fotograf,

privesc realitatea de afară. 

 

Iar oameni curg. Când zorii se aştern,

înveşmântaţi în piele de reptilă,

coboară-ncet pe scară, spre infern,

târându-şi existenţele în silă.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc tuturor celor ce mi-au vizitat pagina, dar nu au lăsat un semn al trecerii lor!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc, Florin Roman, pentru lectură! Încântat de încântarea ta! (mai glumim)

Cu stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc, doamnă Violeta Florentina Ion, pentru lectură şi semn!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc mult, Valeria, pentru popasul tău. Sunt încântat de prezenţa ta precum şi de semnul de lectură!

Complimente,

[Valeria Merca]

O stare confuză de tristeţe şi apăsare psihică, într-o lume superficială, bazată pe neîncredere. Culori cu putere de simbol: foame gri, asfaltul negru.
Încântată mereu de scrisul tău, Dragoş!
Felicitări!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc mult, Laura! Sunt încântat dacă ţi-a plăcut textul meu!

Complimente,

[Laura H.]

Ce frumos! O poezie care îmi place mult! Felicitări!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc mult, Ion! Mă bucur dacă îţi place!

Consideraţie,

[Ion Lazăr da Coza]

O lume a neantizării, a alienării, grunjoasă, robotizantă... foarte plastic (piele de reptilă) redată de poet!

Încântat,

da Coza