Nu-i piatra, cu care se înalță

zidirea,

jertfa adusă pe propriul ei altar?

Au nu-i din neamul

regescului jăratic?

Cand piatra turbează

în mâini de fanatic,

curatul cu moarte îl…

Eu de la zeii voștri,

ce bântuie

pe unde timpul cu hatul ne desparte,

am auzit dispreț din grai parșiv:

de trecere, de curgere, de moarte.

Cu tine-alături,…

Când îți desfaci văzduhul

din copca de mărgean 

și te alinți, cu noaptea

ce o lași să curgă-n freamăt lin,

precum un cântec umărului meu,

geloși cum să nu fie

întreaga-ți liotă de zei?…

Când vei ajunge lângă prag de stelă,

Regină-a preacuratului văzduh,

ne-om despărți

luminile care ne-au ars

în vatră.

Tu-ți vei urca-n

oprire idolească în…

Să tâlhărești cu vorba

prin bâlci, dugheană, iarmaroc,

nu-i cel mai mare rău

al omenirii,

dar ca să minți că dragostei

i-ai tălmăcit lumina întru scris,

în veci n-or să ți-o ierte trandafirii,…

Dacă-ai fi muritoare,

aş zice că norilor

le-ai trăit pe rând vieţile.

Mi-aş explica atunci

de unde-ţi vin tristeţile.

Dacă-ai fi muritoare,

te-ai înfiora de spaimă, de frică,…

Nu văzuse niciodată

cum ar putea un înger să-nflorească,

și totuși pentru el 

a fost spăimântul,

cu mult mai mare,

văzând înfricoșat în fața lui

lumina întrupată.

Am împărţit Eufratul în două.

Mie

mi-ai dat jumătatea revărsării

asemeni privirilor tale

şi ale mării

din depărtarea tristă.

''Pentru zei, mi-ai spus,

nu există …

Pe tot ce-s sigur,

şi n-am ispititor al îndoielii

să-mi închidă cartea,

pe tot ce-s sigur,

şi în ogradă şi în vatră,

e toată bogăţia-mi de nedelc,

de melc,

umbra vieţii mele -…

Chiar dacă beznei

îi dă 

vedenia luminii,

cărbune n-are iasca,

nici amintiri de jar.

Îmbrăţişarea jertfă îi

din frumuseţea cea…

Ninlil, 

eu cred că am visat.

Era ca un a fost 

ce din neunde suie.

Te coborâseşi din statuie

şi ai venit la scaldă.

şi se făcea că-s râul Eufrat,

că fără de lăută,…

''Ce bine-ţi stă

când te îmbraci

cu-o moarte oarecare,

amirosind a iarbă şi a lut!

Oare gelos,

cum n-ar putea să fie

Eufratul

văzând cum te…

A câta oară,

tristeţea ta, mi-ai spus

s-o torc din fluier de pământ,

până-n livezile

ce-n roşu înfloresc

la căpătâiul soarelui apus?

A câta oară,

tristeţea ta…

Când vinu-ţi cer,

din neam domnesc şi vechi,

de ce-o fi oare tristă

roua

purtată la urechi,

când cu cârcel de aur

o povestesc…

Cum poate focul

rărunchii lui să şi-i devore

şi diamantele

să şi le-mproaşte în risipă?

Regină,

chiar cenuşă, tăcere pe ilău,

m-aş zvârcoli în ea…

Tu ştii ce ştii

când din lăută-ţi cânt,

că simt cum treci prin boarea-mi

ca umbra otrăvită prin cuvânt,

câteodată,

verde ca de cobră,

iar alte ori,

precum privirea ta de…

Letopiseţul tău pe lut, cu ce-ar putea să-nceapă?

Tu,

trestie când luna şi-o adapă,

tu,

duhului pricină

de-a văzduhul,

pe care nici al tău nu-l pricepu,

tu, apelor lumină…

- Când salcia,

cu creanga părerilor de rău,

se-apleacă peste Eufrat

şi verdele-i sărută,

vom fi doar noi

şi nimeni să ne vadă...

Pe umăr lasă-ţi capul tău…

De n-ai fi tu, iubire...

Ereşkigal, (1)

stăpâna pe umbre şi tânga

Subpământeanului Tărâm,

au unde poarta ei i-ar fi?

Ninlilul meu, Regină…

Ninlil,

cântarea vie-a sufletului meu

şi lumii

luminânda cea dintâi!

Nu poate fi

adevărată nemurire,

de moartea ta

prin moarte nu se…