Nu-i piatra

[Dumitru Ichim]

 

Nu-i piatra, cu care se înalță

zidirea,

jertfa adusă pe propriul ei altar?

Au nu-i din neamul

regescului jăratic?

Cand piatra turbează

în mâini de fanatic,

curatul cu moarte îl spurcă

în nicio  balanță

nu-i plusul

ce minus prin minus îl urcă

 

Dumuz,

craiul-păstor

al norilor cu miță noatenă

spre noi se coboară.

Talanga-n talangă...

 

Când fluierul ca fluier s-a ajuns,

din alun, sau din creangă,

prea sfânt îi este lemnul,

așa grăit-a Dumuz,

coborând din noapte-n

tâlcul de noi nepătruns.

 

Fluiere,

firul tău noaten,

despre ce i-o fi torsul plângând?

Că preasfânt ți-este lemnul,

cu moartea pre moarte călcând,

cu lumina din grâne cinând,

la ospățul ce nunta luminu-l,

cum spre noi profețea untdelemnul.

 

Te-mbrățișez Regină,

lumină

din propriul tău izvor,

tu care știi

văzduhurilor cinul

și chiar ursitul lor,

horaiță cu horaiță,

cu întuneric te-mbrățișez

și iarăși și iar cu lumină.

Taina-ți nu soarele

o are,

ci mugurul spus de opaiță.

 

Numai ce moare

poate să-nvie,

numai un cântec pierdut

se regăsește-n ecou.

 

(Aici nu se mai înțelege clar scrisul

tăbliței. Deslușim totuși finalul.)

 

 

.......................................................................

.........................................................valul....

........................................................................

.........................................................................

 

Vezi,

tot e bună veșnicia la ceva,

că timp îți dă

să o cunoști până-n hotarul

de unde-ncepe-mpărăția

luminii regăsită în ecou

de fluierul din lemn, de fluierul de lut,

și-ti dă din timpul ei să o măsori

până se-nchide-ntr-un sărut,

așa cum peste Eufrat și peste noi

apune Craiul-Nou.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, doamna Ardelean!

[Camelia Ardelean]

Interesant, profund! Aprecieri sincere!

[Dumitru Ichim]

Aveți perfectă dreptate, domnule da Coza. Mulțumesc de vizită, apreciere și recunoscător pt. observații!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... M.Eminescu.) 

Plus mici scăpări de tastare... De ex: una-i tau (literă grecească), alta-i tău (s.n, pr.pos).

Și iarăși lectura a fost o bucurie!

da Coza

[Dumitru Ichim]

Sunt încântat de analizele literare cu care mă onorați. Mulțumesc frumos,doamna Sofy!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc mult, Adelaide!

[Valeria Merca]

...

''Vezi,

tot e bună veșnicia la ceva,

că timp îți dă

să o cunoști până-n hotarul

de unde-ncepe-mpărăția

luminii regăsită în ecou

de fluierul din lemn, de fluierul de lut,''...

Superb!
Am citit aceeasi incantare.

[Sofia Sincă]

Ușor, oda se transformă în evlavie, regina în sfânt. Poetul în admirator al sensibilității și veșniciei. Versul cântă cu aceeași ardoare calitățile reginei sale, ale elementelor pământești și astrale.

Am citit cu aceeași deosebită plăcere.

Sofy