azi

simt că sunt o poezie neterminată

n-o să spun că doare 

îngrădită de o aşteptare tremurândă

respir semne de întrebare

infinite vorbe târşite prin tâmple



închid ochii să uit

mâine e un cuvânt prea departe



un pas înainte pas înapoi

depărtarea niciodată aproape



pe muchie un gând

arunc cu tăceri în marea de cuvinte



nu înţeleg cum pot fi un…

Ești neștiut, în toate, materiei verigă

Prezența-ți nevăzută azi încă ne intrigă

Prin cuante-ți schimbi menirea de la argint la aur

Din hidrogen în heliu în Soarele cel faur.

Ești un tipar fractalic sistemului solar

În universu-ți micro te-nvârți iară și iar

Cu electroni-planete  și cu nucleul soare

Viteza neutrino o pui la încercare.

Ești mai…

am o zestre de început

ca foame turnată-n focul sângelui

un ţipăt rostuit de mâinile trezirii

îi întăreşte circuitul

cineva mi-a spus

că prin iarba îngenuncheatelor cuvinte

în taină ispitită de dorinţă

un capăt de lume îmi sărbătoreşte execuţia

lupii au haine de oi

prea cald poate

sângele tace pe unde apucă

nădușeală inexplicabilă 

totuși taxele pe aer n-au intrat în vigoare

irespirabil 

universul trimite stele să moară

jonglerul le prinde-n ochi

e un joc fără jucători 

înfloresc umbrele în semn de ofrandă

aplaudați decorul 

actorii au plecat să se culce

torc un nod 

desfac o lună

patinez constant în rutină

fluturii nu…

Pe gura ta - un fagure de miere,

Depus-am, castă, primul meu sărut,

Și-am dezmierdat, cu încă-o mângâiere,

Privirea ta de ostenit recrut.

Ne-a obosit iubirea, ce spectacol!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

Erai bărbatul nopților cu lună,

În zboru-mi falnic către orizont.

Azi, răscolită de a ta furtună,

Adun regrete în al…

când ochiul tău

mă va fi închis sub pleoapă

ca un orizont

să se-ntâmple un timp

fără timp

în care amintirile singure

ne vor  fi regăsit împietriţi

în aşteptarea miracolului

trebuia să te crucific

pe retina mea într-o zi

să sângerez de fericire

în piaţa publică

să râd chiar şi de sub pietrele

aruncate în sufletu-mi roată de eternitate

trebuia să te…

s-a strecurat printre zăbrele liniștea

cuib și-a clădit în colțul dinspre miazănoapte…

Ecoul paşilor se stinge

hohotind surd în tăcerea timpului meu

tu crezi c-am învăţat să mă accept

într-un acum imprecis

eu tac să nu-ţi tulbur amăgirea

ascult cum trupul îşi scutură frunzişul

lumina fumegând pe finister în seară

au mai rămas în noi himere

amiezile de vara

anemică ispită cu tinere dogori

rotindu-se cărunte

pe umerii prea slabi să poarte

rodul grădinilor încă necules

în sufletul inundat de ceaţă

şoimii îşi…

Ațipisem la umbra unui plâns,

când niște femei

au început să se dezbrace pe cer

de călduri triste.

Leoarcă de emoții,

îmi era rușine

să cred că din pricina vieții înghețate

pe care fiicele lor

fuseseră silite să o nască aisberg.

De-atunci mi s-a năzărit

să dau o fugă

până la Dumnezeu –

aflat la o conferință pe tema

sfârșitului nediscriminatoriu

în capitala Polului…

Tangenta timpului, speranța,

amprenta autentică a bucuriei

rostită pe litere,

în diminețile cu soare la ferestre.

Mereu căutăm propriul anotimp

în care să încapă tot

 ce nu luăm cu noi la drum.

Unde găsim tărâmul autentic, abandonat

pe care vrem să revenim

ca să închidem…

Irod ar fi dat

până la jumătate de împărăție

pentru ca leul să rămână

în același timp

și după gratii și viu,

dar fiecare cupă

luase forma pietroasă a coapselor ei

prin străveziul…

nu doar prin iluzia ce-mi îmbracă orele

te pot slăvi

dar şi pe drumul ce se mişcă pe sub tălpi

când dau să rămân în mine

iar el fuge să te slujească

celălalt

se-aruncă-n şpalt

căptuşind plecările

degerările

ademenirea himalaiană

pusă-n blană

asumată-n brecii grele

de pitoane cu bretele

cestălalt

respirând heliu

dincolo de epiteliu

cade-ncet spre mariane

găvane

pe prundiş

în ocoliş

ca-ntr-o gură de…

Să fiu iertat c-am blestemat iubirea

când a ucis speranţele-ntr-o seară,

şi-am plâns şi m-am pierdut cu firea

nevinovat fiind atunci întâia oară.

Trădat în propriul suflet fără vârstă

purtam povara-ntregului pământ,

cărarea spre destin mi se părea îngustă

mergând de unul singur prin cuvânt.

Părea o altă trecere prin sentimente

atât de ne-nţelese de cei mulţi,

un joc pierdut al şoaptelor absente

când…

                                                                     

fericirea în bob de orez

 (Lui Ion Lazăr de la Coza)

îți place să-mi asculți palmele

se întâmplă să le uit cufundate în setea din tine

smulgi îmbrățișări nelicitate de nimeni (întotdeauna din…

fante de lumină prin întunecimea gândului
fragmente tăcute

Motto: Spirit treaz în veșmânt de etern peregrin,

             poetu-i profetul dintre margini bizare 

             de lume bolnavă ce rânjește-n declin;

             e râul ce curge din aval spre izvoare.

S-a îmbolnăvit natura...

S-a îmbolnăvit natura, așteptând o veste

Pentru a câta oară nu știu, de la bietul poet

Crezând că are versuri de frunze berechet

S-a îmbolnăvit natura, ce tragică poveste.

Prin codrii plâng copacii, așteptând o veste…