Cin' se ia cu mine bine.

                                                 Ii dau haina de pe mine.

                                                 Cin' se ia cu mine rau.…

folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg

şi sensuri care nu au sens

mor  pentru a trăi şi trăiesc  pentru a  muri

dar nu mă gândesc  la trupul ce îmi va  fi mumificat

oricum nu-mi aparţine

şi de prea multe ori mi-a fost o haină  rece 

faraonii  nu-şi mai construiesc piramide

iar pedeapsa cu moartea a fost abolită

abia după ce am răstignit   iubirea

degeaba rotunjesc braţele crucii

veşnicia  o construiesc prin fiecare…

Tandreţe... 



Tandreţe, 

dincolo de vuietul literelor 

oare ce există în râul acestui…

La tâmplă sărutul tău s-a ofilit

doar mâna-i simte lujerul de dor

şi lacrima ce între buze s-a strivit

s-a transformat, iubito, în fior.

Adeseori rămân parcă-aşteptând

să înflorească pomii-n plină iarnă,

să stea din nou cuvintele la rând

cât cerul vrea ninsorile să-şi cearnă.

E felul meu de-a te-nţelege uneori

când rănile uitate sângerează,

şi trec aievea umbre printre flori

speriate că în lacrimi…

Când timpul îneacă secunda în soare,

din bob de nisip se naşte Iordanul;

şi focul ce arde-n…

apoi îmi construiesc piramide-un fel de alt pântec

de unde nicio mumie nu a descoperit veșnicia

............................................

recunosc că mi-ar fi fost mai aproape focul

decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul

iar dacă din poziția de fetus mă biciuește lumina

la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuși singura mângâiere

............................................

oricum monumentele nu fac altceva decât să astupe…

 Dansăm în valsul nopții în pulbere de lună

 Cu rumeguș de vise ne spală blânde ploi,

 Se frâng poeme-n suflet, cocori de primăvară,

 Un ochi de cer privește cu lacrimi la noi doi.

 În puncte cardinale ne mai cernim trecutul,

 O umbră dezlânată s-a rătăcit în gând,

 În peșteri de-ntuneric la braț cu nenorocul,

 Cuvinte -necuvinte le țesem sângerând.  

 Doar pas grăbit și veșnic, în inegale…

Mai ţii minte sau ai uitat,

cum creşteam împreună…

De la taraba cerului

Am cumpărat mărunţişuri:

O candelă de lumină,

O gură de aer,

Un licăr de foc.

Am adăugat

O mână de pământ,…

Şi de iubirea-i taină şi tăcere

care duce-n suflet neştiutul gând,

femeia-i vioara ce-ngână-n durere…

Vino pe strada mea

a plouat mărunt un ceas și-acum

un joc de lumini se odihnește

pe trotuarul umed

vino să vezi cum îmi zvânt părul 

în sarea poeziei

să ne sărutăm hoinar 

în privirea felinarelor

ce mai contează o oră de dragoste

în plus

când pământul s-a umplut de pași

o lume se ascunde între noi

tiptil cerul s-a scuturat de nuanțe

acorduri de fado răzbat

până în crucea pieptului meu

mai…

un copac se sinucide
înghiţind zborul unei păsări
frunzele dispar în neantul mărunţit de măsurarea lui
rămâne lemnul negru
ai ceva între cuvinte îi spun dimineţii
dar ea trece zâmbind
ca o mireasă spre altar
(ceaţa stăruie în urma ei)

eu sap o groapă în aerul înţelenit

În Univers se oglindea o rună,

Cu ochii stinşi în gânduri - neputinţa,

Se cetluia pe cer o neagră lună

Şi ridica la Zei,…

Arpegii arcuite încununează note,

Solfegiem tristețea și ne-ndârjim chemarea

Ca nu cumva din umbre să mai apară flote,

În marea de-ncercare să ni se-nece zarea.

Ne scriem pe arcușuri, 'nainte de plecare,

Din fiecare faptă o altă contopire...

Eu te-am adus în mine, tu te-ai topit în sare

Și-n valul ce se sparge – o albă risipire.

Ne fremătase vântul prin crengile de viață,

Luasem primăvara cu noi chiar pe…

aştept răsăritul

scormonind prin…

Sunt tot aici, dus îmi e doar gândul,

o tâmplă uşa i-a deschis să plece

fără să ştie pentru ce, sau dacă rândul

i-l oferisem eu pentru a trece.

Cum nu sunt vinovaţi pe lângă mine

am judecat doar clipa-n felul meu,

că-n veşnicia ei m-a-ndepărtat de tine

fără să-mi spună cât va fi de greu.

Nu urc pe trepte să pot privi departe

se-ntoarce gându-n vechile oglinzi

şi-acolo unde umbra nopţilor se-mparte

în cioburi fără rame…

prin care îmi trec oasele spre veşnica amintire

oricum nu existã destule înfrângeri

pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodatã

nici destule bulevarde ale biruinţei

pe care sã mãrşãluiascã descompunãtorii de eroi

doar o albã cãrare între douã nopţi şi o scarã

pe care sã ne coboare din neant când visele când roua când cine mai ştie ce blestem

uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere

..................................................…

să am

colţul meu,



să stau pe pridvor

sau în verandă



într-un şezlong,



din lulea să-mi trag amintirile

şi-n văzduh să-mi înalţ dorurile,



să-mi privesc copiii,



viaţa-n tot ce mişcă

cu flăcările

ce ling lemnele

din şemineul încălzit



cu lumina

jocului…